Predică din duminica a 19-a după Cincizecime

În numele Tatălui, și al Fiului, și al Sfântului Duh.

Citirea Evangheliei de azi ne oferă posibilitatea să reflectăm asupra „Regulii de aur”, asupra normei etice, cunoscute în aproape toate religiile lumii avraamice, dharmice, în filosofia lui Confucius și în cea antică.

Simplitatea, claritatea, accesibilitatea ei, atât pentru adulți, cât și pentru cei mici, pur și simplu ne uimește: „Şi precum voiţi să vă facă vouă oamenii, făceţi-le şi voi asemenea” (Luca 6,31). În Evanghelia lui Matei, ea are o completare și lămurire foarte importantă „că aceasta este Legea şi proorocii” (Matei 7, 12).

Care este secretul acestei reguli? De ce ea este numită de aur?
Definiția ei „de aur” apare destul de târziu în literatura teologică, filosofică și etică. Apare ea la începutul secolului al XVII-lea, în lumea anglo-saxonă, răsunând pentru prima dată în predica lui Thomas Jackson.

Firește, epitetul „de Aur” este metaforic, însă, el ne dezvăluie, oarecum, importanța și semnificația însăși a regulii. Și acest lucru se combina perfect și continuă să se combine în aproape toate limbile lumii.
În această regulă accentul este pus pe două lucruri: primul – inițiativa faptelor bune și al doilea – rezumatul întregii legi și a proorocilor.

Explicând într-un fel această regulă și porunca Mântuitorului, apostolul Pavel în Epistola către Filipeni, care a fost citită în vinerea săptămânei trecute, scrie: „Nu faceţi nimic din duh de ceartă, nici din slavă deşartă, ci cu smerenie unul pe altul socotească-l mai de cinste decât el însuşi. Să nu caute nimeni numai ale sale, ci fiecare şi ale altuia.” (Fil. 2, 3-4). În explicația apostolului, regula primește cu totul alte orientări și altă interpretare. Suntem îndemnați nu numai să avem aceeași atitudine față de alții ca față de noi-înșine, dar chiar „să-l socotim pe altul mai de cinste decât pe sine-însuși”. Acest fapt nu este doar căutarea profitului și dorința de a primi același respect, aceeași atitudine, ci este deja virtutea smereniei. Mai departe el scrie: „Gândul acesta să fie în voi care era şi în Hristos Iisus” (2, 5).

Dar ce gânduri erau în Hristos? Să ne amintim doar de un singur exemplu din viața Lui. Iată El e cu ucenicii săi la Cina cea de Taină. El este Învățătorul, Stăpânul acestei cine, dar El se comportă ca un slujitor: spală picioarele, frânge pâinea, propune potirul.

Cum trebuie noi să ne comportăm având asemenea exemplu?
Dacă începutul lecturii Evangheliei de astăzi prezintă formula generală umană a legii naturale și morale „Şi precum voiţi să vă facă vouă…”, atunci sfârșitul face un îndemn și mai înalt, pe care îl găsim numai în creștinism: „Ci iubiţi pe vrăjmaşii voştri şi faceţi bine şi daţi cu împrumut, fără să nădăjduiţi nimic în schimb, şi răsplata voastră va fi multă şi veţi fi fiii Celui Preaînalt, că El este bun cu cei nemulţumitori şi răi.” (Luca 6, 35).

Așa să ne ajute Dumnezeu să conștientizăm acest lucru și pe măsura posibilităților să îndeplinim această poruncă în viața noastră cotidiană. Amin.

Ieromonahul Iosif Pavlinciuc

Traducere: Sosanna Didilica

Comentarii

Articole similare

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *