În numele Tatălui, și al Fiului, și al Sfântului Duh.
Am auzit astăzi, în duminica a 24-a după Cincizecime, pericopa din Epistola către Efeseni a Sfântului Apostol Pavel, în care ni se spune că Hristos e pacea noastră, că în El suntem uniți. Am auzit, de asemenea, Evanghelia despre învierea fiicei lui Iair, făcând pomenirea preacuviosului, părintelui nostru, Paisie de la Neamț.
Să medităm asupra acestei minunate Epistole. Ea ne conduce la mai multe aspecte teologice, istorice și practice.
„Căci El (Hristos) este pacea noastră, El care a făcut din cele două – una, surpând peretele din mijloc al despărţiturii, desfiinţând vrăjmăşia” (Ef. 2:14-15) (în franceză este utilizat cuvântul haine – ură, n.n.).
Ce înseamnă aceste cuvinte ale Apostolului: „Peretele din mijloc al despărţiturii” ori vrăjmășia? Acestă expresie poate să ne conducă la Vechiul Testament, unde era o separare foarte strictă și drastică între cel curat și cel ce este necurat, între iudeu și păgân. De asemenea, un perete era între lumea cerească și lumea pamântească. Prin Hristos acest perete a fost distrus. Ura și vrăjmăşia au fost distruse.
Să continuăm lectura din Epistola de astăzi: „În trupul Său, legea poruncilor şi învăţăturile ei, ca, întru Sine, pe cei doi (adică pe iudei și pe păgâni- n.n.) să-i zidească într-un singur om nou şi să întemeieze pacea, Şi să-i împace cu Dumnezeu pe amândoi, uniţi într-un trup, (trupul Bisericii sau Trupul lui Hristos, al Sfintei Împărtășanii, cu care ne unim prin «credință și dragoste», cum cântăm la Sfânta Liturghie: «Cu credință și cu dragoste apropiați-vă». Cu Trupul cel răstignit (răstignit pe Cruce – n.n.)…, omorând prin ea vrăjmăşia. Şi, venind, a binevestit pace, vouă celor de departe şi pace celor de aproape”, scrie apostolul Pavel. „Că prin El (adică prin Hristos să) avem şi unii şi alţii apropierea către Tatăl, într-un Duh. Deci, dar, nu mai sunteţi străini şi locuitori vremelnici (ori emigranți, cum se folosește în textul francez – n.n.), ci sunteţi împreună cetăţeni cu sfinţii şi casnici ai lui Dumnezeu, Zidiţi fiind pe temelia apostolilor şi a proorocilor, piatra cea din capul unghiului fiind însuşi Iisus Hristos” (Ef. 2:15-21). Iată plinătatea descoperită nouă a învățăturii Evanghelice, culminată cu învierea fiicei lui Iair și biruința însăși al Învierii Domnului.
Revenind la praznicul făcut în cinstea preacuviosului Paisie să ne reamintim viața lui. Ea a fost o înfăptuire a acestor cuvinte ale Apostolului. E greu să înțelegem cum a putut sfântul să unească în obștea sa frați de diferite naționalități, până la 14, să aibă aceiași dragoste către toți, să-i îndemne pe toți la citirea Sfintelor Scripturi și a Sfinților Părinți.
Și acest exemplu e viu, grăitor, clar și are amprente asupra vieții noastre. Noi, la fel, trăim într-o perioadă când s-au amestecat neamurile, limbile, tradițiile, obiceiurile. Suntem în altă țară, în alte circumstanțe. Aproape în fiecare zi ne întâlnim cu persoane de diferite naționalități, convingeri, înțelegeri și suntem chemați să avem pace cu ei.
Domnul să ne ajute ca prin rugăciunile cuviosului Paisie să ne deschidem inimile către Hristos, ca să-L lăudăm neîncetat și aici pe pământ prin faptele și viața noastră și în viața veșnică să fim cu El. Amin.
Ieromonahul Iosif Pavlinciuc
Predică rostită la Biserica Sfântului Duh din Clamart, 19 noiembrie 2017
