În numele Tatălui, și al Fiului, și al Sfântului Duh.
Iubiți părinți, frați și surori, astăzi în a II-a duminică a Postului Mare am auzit Evanghelia de la Marcu despre tămăduirea minunată a slăbănogului care era adus de către prietenii săi la Mântuitorul Hristos (Mc. 2:1-12). Această minune ne dezvăluie mai multe învățături. Din Evanghelie se desprind întrebările: care este raportul nostru cu Dumnezeu și care este mesajul principal al acestei minuni? De ce anume povestirea aceasta se citește în a II-a duminică a Postului Mare?
Aici trebuie să ne reamintim că în această duminică se face și pomenirea Sfântului Grigorie Palama, unul din cei mai profunzi și originali teologi ai secolului al XIV-lea. El a continuat aprofundarea în învățătura dogmatică a Bisericii Ortodoxe și prin experiența proprie a explicat starea de contemplarea și de cunoaștere a lui Dumnezeu cu referire la lumina taborică, pe care ne-o descriu Evangheliile sinoptice. Sfântul Grigorie Palama, fiind următorul învățăturii și tradiției isihasmului creștin, a arătat contemporanilor său că posibilitatea de a cunoaște pe Dumnezeu rămâne actuală și reală. Această cunoaștere a lui Dumnezeu vine din starea lăuntrică a omului, pregătit ca să-L perceapă. Totodată, ea vine și din dragoste lui Dumnezeu față de toată creația Sa și din deschiderea Sa față de om. Sfântul Grigorie ne spune că cunoașterea lui Dumnezeu poate să fie în manifestările Lui în energiile pe care le împarte celor ce-L caută și celor ce pot să-L primească. Teologia ortodoxă a susținut învățătura sfântului Grigorie, că noi nu putem cunoște pe Dumnezeu în plinătatea Lui deoarece El este necuprins, dar, prin Harul Său, lucrarea Sa, putem și trebuie să-L cunoaștem.
Întorcându-ne la Evanghelia de azi vedem cum L-au cunoscut pe Dumnezeu prietenii slăbănogului și însuși bolnavul.
Dragostea lui Dumnezeu față de omul slăbănogit este primul aspect al acestei minuni. Tot din această minune învățăm că Dumnezeu acceptă și credința prietenelor slăbănogului și osteneala lor. Prin credința celor apropiați sunt iertate păcatele slăbănogului.
Aspectul profan al minunii care se referă la profitul celui slăbănog are raport cu prieteniile ce sunt menținute. Încă prorocul David în psalmul 17 spunea că: „Cu cel cuvios, cuvios vei fi; şi cu omul nevinovat, nevinovat vei fi. Şi cu cel ales, ales vei fi; şi cu cel îndărătnic Te vei îndărătnici.” (Ps. 17:28-29). Noi de multe ori suntem manipulați de cei ce sunt în jurul nostru. Neînțelegând și chiar nici nedându-ne seama în raportul nostru cu cei ce se numesc prietenii noștri, noi, de multe ori ne facem stăpâniți de influența lor. Psihologic suntem influențați și cuvintele, gândirea, uneori chiar faptele prietenilor își pun amprenta asupra noastră. Este nevoie să fim atenți cu cine ne împrietenim, chiar și cu cine comunicăm. Trebuie să ne dăm seama că unele comunicări pot fi și sunt dăunătoare și distrugătoare, iar altele ziditoare și lucrătoare. Evanghelia ne propune acest frumos exemplu de influență rodnică și pozitivă pe care au avut-o acești prieteni asupra tovarășului său. N-aș dori să aduc la predica de azi exemple negative, chiar grozave când prieteniile cele urâte distrug frumusețea și curățenia sufletului. Câte vieți distruse, câte familii amărâte numai din cauza că copilul, sau soțul, sau soția s-au legat cu oameni nemernici și răzvrătiți.
Și totuși, în minunea săvârșită în Evanghelia de astăzi este și un aspect apofatic. Anume este vorba de cărturarii și învățătorii poporului care, în loc să se bucure de puterea lui Hristos de a ierta păcatele, au început să cârtească împotriva Lui și să-L judece. Prin aceasta înțelegem că, atunci când omul are o raportare vicleană și dușmănosă, el nu conlucrează cu Dumnezeu, ci și mai mult se depărtează de El și se alipește dușmanilor Lui.
Punând în fața noastră acest spectru de aspecte și învățături să căutăm să culegem învățăturile de folos pentru sufletul nostru și, împreună cu toți sfinții, cu Sfântul Grigorie Palama, să putem să ne adâncim în cunoașterea lui Dumnezeu.
Să dea Dumnezeu ca, continuând sărbătoare Triumfului Ortodoxiei, să înțelegem lucrarea Lui în lume și, mai ales, în viața noastră. Amin.
Ieromonahul Iosif Pavlinciuc
