În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh.
„Căci lupta noastră nu este împotriva trupului şi a sângelui, ci împotriva începătoriilor, împotriva stăpâniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii, care sunt în văzduh. Pentru aceea, luaţi toate armele lui Dumnezeu, ca să puteţi sta împotrivă în ziua cea rea, şi, toate biruindu-le, să rămâneţi în picioare”. (Ef. 6:12-13)
Aceste cuvinte ale apostolului Pavel scrise către Efiseni ne dezvălue nouă starea cea dosebit de complicată care este în viața duhovnicească. Starea cu care ne confruntam zi de zi și cu care suntem uniți în lucrurile cele ce ne înconjoara: ispitele, tulburările, bolile, nedumerirele, smintelele și necazurile.
Apostolul acesta se citește în duminica a XXVII după Cincizecime dar el se citește și atunci când se face rânduiala cinului călugăresc. El desfășoară că noi urmașii lui Hristos suntem învâltorați de multe feluri de ispite. Ca să putem rezista apostolul Pavel ne învață: „Îmbrăcaţi-vă cu toate armele lui Dumnezeu, ca să puteţi sta împotriva uneltirilor diavolului.” (Ef. 6:11) Aceste uneltiri ale diavolului sunt acele ce ne deranjează fie că suntem acasă în țara noastră, fie că suntem în străinătate, în cazul nostru în Franța, fie că suntem în mănăstire fie că suntem în lume, în viața familiară. Fiecare avem încercările nostre, acele încercări cu care ne confruntăm în fiecare zi și pe care trebuie să le trecem cu demnitate. Acestă trecere sau departare de ele se face prin arma cea duhovnicească, arma dată de Hristos prin Crucea Sa și atribuită fiecăruii creștin prin Învierea Sa cea de a treia zi. Prorocul David spune: „Tăria mea și lauda mea este Domnul și mi sa făcut mie spre izbăvire”. (Ps. 116:14) Anume Domnul ne face biruitori și ne scote din lanțurile cu care să străduie șarpele-diavolul să ne învăluiască și să ne scotă din ritmul duhovnicesc. Ritmul duhovnicesc constă din mai multe elemente, tacte, obiceiuri ale vieții sau calități morale.
Făcând cu copii ore de catehiză, am pus o întrebare la tema pe acasă. Sper că ei au pregătit-o astăzi. Iată în ce constă întrebare: „Ce calitățile trebuie să aibă un copil, fetiță sau băiețel, ce pleacă la școlă?” Răspunsul nu-l dăm acum însă încercăm să-l conștiintizăm și să observăm că calitățile unui elev sau eleve trebuie să aibă nu numai copiii, dar și cei mături, fiindcă cu toții suntem în școală, în cazul nostru, în școala vieții.
La apostolul Pavel este un răspuns poetic și alegoric la acestă întrebăre: „Staţi deci tari, având mijlocul vostru încins cu adevărul şi îmbrăcându-vă cu platoşa dreptăţii, Şi încălţaţi picioarele voastre, gata fiind pentru Evanghelia păcii. În toate luaţi pavăza credinţei, cu care veţi putea să stingeţi toate săgeţile cele arzătoare ale vicleanului. Luaţi şi coiful mântuirii şi sabia Duhului, care este cuvântul lui Dumnezeu.”(Ef. 6:14-17)
Exemplul școlii poate fi folositor pentru oricine. Când suntem la o lecție dacă nu avem atenția și calitățile enumărate la apostolul Pavel nu avem rod, nu însușim lecția.
Și în viața noastră duhovnicească dacă nu dăm atenție la lucrurile ce se întâmplă cu noi, ne facem neroditori.
Evanghelia care s-a citit astăzi ne propune să învățăm și să practicăm încă o calitate, o virtute duhovnicească și anume recunoștința. Prin mulțumire atragem și binecuvântarea lui Dumnezeu. Cât de des se întâmplă să facem rugăciuni de cerere: „Doamne ajută-mi” sau „Doamne dăruiște-mi acei sau aceea”, „Doamne scăpă-mă”, etc., iar rugăciunea de mulțumire și de laudă uităm să I-o prezentăm.
Să nu ne facem nerucunoscători și nemulțumitori, dar să fim mulțumiți de toate cele ce le primim de la Dumnezeu bune sau rele și atunci vom aduce rodul răbdării care este și rodul dragostei făță de Dumnezeu. Amin.
Ieromonahul Iosif Pavlinciuc