Iubiți părinți, frați și surori,
Am auzit astăzi la Apostol istorisirea convertirii Sfântului Apostol Pavel printr-o lumină strălucitoare care i-a orbit ochii trupești, însă i-a luminat ochii sufletești. În Evanghelia am auzit învățătura Domnului Hristos despre „Pâinea cea vie, care se coboară din Cer” (In. 6:51).
Toate aceste lecturi conțin un puternic mesaj duhovnicesc. Istorisirile sunt foarte frumos prezentate și au un caracter dinamic și constructiv, bucurându-ne totodată de persoanele pe care Biserica le pomenește astăzi.
Noi sărbătorim pomenirea Sfântului Apostol și Evanghelist Marcu, unul din cei 70 apostoli, ajutorul și ucenicul Sf. Ap. Petru. Anume el l-a însoțit pe verhovnicul apostol în călătoriile lui, iar Petru l-a numit, «fiu», cum am auzit astăzi în Apostol. Ce caracterizează pe Ap. Marcu? În iconografie el este prezentat cu simbolul unui cap de leu. În scrierea sa, el se manifestă ca un iscusit și povestitor concis. Cartea lui redă pe scurt, clar și cuprinzător slujirea mesianico-împărătească a Domnului Iisus Hristos. Ea este una din cele mai scurte după capitole și după versete, dar mesajul este puternic și se concentrează asupra minunilor Domnului Hristos și puterii Sale împărătești.
Un alt sfânt care se cinstește astăzi este Sf. Vasile de la Poiana Mărului. Acesta, la fel ca și Ap. Marcu a lăsat puține scrieri, însă ele conțin un puternic mesaj încurajator.
Sfântul Vasile a viețuit în prima jumătate a secolului al XVIII-lea, secol zbuciumat de ideile iluminismului și a renașterii antichității păgânești. Însă, Sfântul Vasile s-a concentrat asupra citirii operelor sfinților părinți, asupra renașterii isihasmului și lucrării rugăciunii lui Iisus. El a aprins dragostea și la ucenicii săi pentru studierea operelor patristice. Ocrotitorul comunității noastre, Cuviosul Paisie de la Neamț a fost ucenic al său. Anume, la cuviosul Vasile a venit Platon, așa îl chema pe Paisie ca rasofor, și s-a oprit la unul din cele 11 schituri condus de el (starețul Vasile). În anul 1750, cuviosul Vasile, face un pelerinaj la Sfântul Munte și acolo îl tunde în treapta de călugăr pe Platon, dându-i numele de Paisie. Așa încât el poate fi socotit de-a dreptul dascălul său. Vasile s-a stins din viața în 1767 și a fost înmormântat la Poiana Mărului, fără a se cunoaște astăzi locul unde a fost înmormântat. În 2003 a fost canonizat, cu 15 ani mai târziu ca ucenicul său, cuviosul Paisie de la Neamț.
Aceasta scurtă prezentare istorică ne ajută să conștientizăm valoarea cuviosului Vasile pentru noi, și pentru comunitatea noastră.
Astăzi, sărbătorind ziua prăznuirii lui, aș dori să citesc un mic fragment din manuscrisul, cronicarului Andonic Popovici de la mănăstirea Noul-Neamț. El scrie de starețul Vasile: «Care sfânt stareț Vasile între altele, multe învățături de suflet folositoare a alcătuit». Și iată una din scrierile sale: «Mulți suntem cei ce grăim iar puțin cei ce facem. … Ci de vreme ce și eu lenișul și netrebnicul m-am învrednicit ca Sfințita Scriptură a Așăzământului celui Vechi și a celui Nou așijderea și cărțile dascălilor și ale părinților să le citesc cu cea cu deadinsul osârdie, și cu credință îndoită. Și dintru acele multe cuvinte folositoare m-am învățat, iar de faptele cele bune pustiu fiind”. (extras din Viata Cuviosului Paisie de la Neamt adunată si scrisă de către shiarhimandritul Andronic Popovici ANRM F. 2119. Inv. 3. D. 70.) Așa prin smerenie el se prezintă pe sine în cartea sa „pentru depărtarea de bucatele cele oprite făgăduinței călugărești cei de bună voie”.
Iată iubiților părinți, frați și surori, vedem cum sfinții prin smerenie au dobândit cele înalte, prin sărăcie cele bogate, prin osteneală și lepădare de sine cele nobile și plăcute lui Dumnezeu. Să ne rugăm ca și noi, având sinceritatea lui Saul, râvna lui Marcu și smerenia lui Vasile de la Poiana Mărului să fim luminați cu lumina cea cerească și să ne învrednicim de Pâinea cea Vie, care ni se dă nouă în Sfânta Euharistie. Amin.
Ieromonahul Iosif Pavlinciuc
