Predica la Duminica a 31-a după Cincizecime

Şi când S-a apropiat Iisus de Ierihon, un orb şedea lângă drum, cerşind. Şi, auzind el mulţimea care trecea, întreba ce e aceasta. Şi i-au spus că trece Iisus Nazarineanul. Şi el a strigat, zicând: Iisuse, Fiul lui David, fie-Ţi milă de mine! Şi cei care mergeau înainte îl certau ca să tacă, iar el cu mult mai mult striga: Fiule al lui David, fie-Ţi milă de mine! Şi oprindu-Se, Iisus a poruncit să-l aducă la El; şi apropiindu-se, l-a întrebat: Ce voieşti să-ţi fac? Iar el a zis: Doamne, să văd! Şi Iisus i-a zis: Vezi! Credinţa ta te-a mântuit. Şi îndată a văzut şi mergea după El, slăvind pe Dumnezeu. Şi tot poporul, care văzuse, a dat laudă lui Dumnezeu. (Luca 18, 35-43).

Evanghelia din duminica de astăzi ne vorbește despre orbul care stătea la porțile Ierihonului. Ierihon este un oraș, care primul a căzut la intrarea poporului lui Dumnezeu în Țara Făgăduinței. Este simbol al puterii canaanite și a opunerii lui Dumnezeu, simbol al bogăției și al gloriei, distrus nu prin forță, ci sub sunetele de trompetă ale armatei israeliene.

Ierihonul a fost distrus și șters de pe fața pământului exclusiv prin puterea lui Dumnezeu. În același timp, Domnul, predicând viitorul acestui loc, a anunțat că acest oraș va fi zidit din nou. Cel care va face acest lucru, va pune temeliile orașului pe oasele fiului său întâi-născut … (Navin 6.25).

Orașul, simbol al gloriei și al măreției, care mereu reînvie și tinde spre o admirare și adorare a narcisizmului uman. Aceasta înseamnă o nimicire a lui Dumnezeu. În timpul lui Iisus Hristos, Ierihonul era parte componentă a Palestinei.

Domnul se apropie de Ierihon și vede pe fiul poporului Israel, stând orb, nimeni nu avea nevoie de el. Cîndva Israelul prin sunetul de trâmbiță a distrus zidurile orașului. Acum, după multe secole, unul dintre fiii Poporului lui Dumnezeu, părăsit, stă în orbire.

El aude oamenii trecând și întreabă: „Cine este acesta, care trece pe alături?” Dar Domnul nu trece pe alături… Orbului i s-a spus despre Iisus. Atunci el a început să strige : „Iisuse, Fiul lui David, fie-Ţi milă de mine!”

Acesta este adresarea absolut corectă și unica adevărată către Dumnezeu. « Fie-Ți milă de mine, doar Tu știi mai bine de ce am eu nevoie … Ceea ce îmi trebuie mie, dar nu ceea, ce cred eu ».

Doar ceea ce îmi trebuie mie, poate să nu îți trebuiască Ție, și prin urmare îmi va fi spre pieire. Și Domnul îl întreabă pe orb: „Ce voieşti să-ţi fac?” „Ce vrei?” Anume această întrebare trebuie să ne o punem în fiecare situație din viață, să o folosim la fiecare adresare atât oamenilor, cât și lui Dumnezeu, la cei puternici ai acestei lumi și nouă înșine. «Ce vreau?» „ Doamne, să văd!” Orbul a răspuns corect. Și anume modul direct și concret al răspunsului, sinceritatea sa în inima lui s-a transformat în credință. Prin darul credinței Acestuia, și, cel mai important, din punct de vedere biblic, al credinței lui Toma, Care, ca și Mesia, îl privește acum, întrebându-l despre ceea ce dorește. Și Domnul a răspuns: „Vezi! Credinţa ta te-a mântuit.”

Credința, care, pentru fiecare pare a fi proprie… La fel spune și Domnul nostru: „Credința ta”! Căci Dumnezeul nostru nu este un Dumnezeu mândru. Dar adevărul este că credința este un Dar. Aceasta este credința Lui, dată nouă prin darul Său. „Şi îndată a văzut şi mergea după El, slăvind pe Dumnezeu. Şi tot poporul, care văzuse, a dat laudă lui Dumnezeu”.

Părintele Augustin Sokolovski

Comentarii

Articole similare

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *