“Pe când intra în Capernaum, s-a apropiat de El un sutaş, rugându-L, Şi zicând: Doamne, sluga mea zace în casă, slăbănog, chinuindu-se cumplit. Şi i-a zis Iisus: Venind, îl voi vindeca. Dar sutaşul, răspunzând, I-a zis: Doamne, nu sunt vrednic să intri sub acoperişul meu, ci numai zi cu cuvântul şi se va vindeca sluga mea. Că şi eu sunt om sub stăpânirea altora şi am sub mine ostaşi şi-i spun acestuia: Du-te, şi se duce; şi celuilalt: Vino, şi vine; şi slugii mele: Fă aceasta, şi face. Auzind, Iisus S-a minunat şi a zis celor ce veneau după El: Adevărat grăiesc vouă: la nimeni, în Israel, n-am găsit atâta credinţă. Şi zic vouă că mulţi de la răsărit şi de la apus vor veni şi vor sta la masă cu Avraam, cu Isaac şi cu Iacov în împărăţia cerurilor. Iar fiii împărăţiei vor fi aruncaţi în întunericul cel mai din afară; acolo va fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor. Şi a zis Iisus sutaşului: Du-te, fie ţie după cum ai crezut. Şi s-a însănătoşit sluga lui în ceasul Acela”. (Mt. 8. 5-13)
Iubiți părinți, frați și surori, în duminica a IV-a după Cincizecime noi continuăm să reflectăm asupra harului Duhului Sfânt, care lucrează și se manifestă între oameni. Un exemplu emoționat care l-a uimit chiar pe Mântuitorul Hristos îl găsim în istorisirea evanghelică de astăzi.
Omul care trăiește în Duh are o inimă bună și plină de compătimire. Sutașul din povestirea de azi s-a apropiat de Mântuitorul pentru o cerere. El se roagă nu pentru sine, nu pentru familia sa, ci pentru un om străin, pentru o slugă. Compătimirea lui este transmisă mai departe. Domnul Hristos se umple de milă și de jale față de acest slăbănog, “chinuit cumplit” și confirmă disponibilitatea și voia bună de a vizita și a vindeca pe acel bolnav. Dar, o minune!!! Sutașul îl oprește pe Mântuitorul. El este ferm convins că numai un singur cuvânt este de ajuns să-l vindece pe cel bolnav.
Gestul acesta neobișnuit Îl face pe Mântuitorul să exclame: “Adevărat grăiesc vouă: la nimeni, în Israel, n-am găsit atâta credinţă. Şi zic vouă că mulţi de la răsărit şi de la apus vor veni şi vor sta la masă cu Avraam, cu Isaac şi cu Iacov în împărăţia cerurilor. Iar fiii împărăţiei vor fi aruncaţi în întunericul cel mai din afară; acolo va fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor”.
Aceste cuvinte sunt spuse ca o recunoștință pentru credință, dar și ca o dojană pentru poporul cel ales. Sutașul om de alt neam, de altă credință trăia în Duhul Sfânt. Inima lui era deschisă și îmbogățită de darurile Duhului, așa cum spune apostolul: “roada Duhului este dragostea, bucuria, pacea, îndelungă-răbdarea, bunătatea, facerea de bine, credinţa, blândeţea, înfrânarea, curăţia; împotriva unora ca acestea nu este lege.” (Gal. 5:22-23), el nu numai că căuta se facă binele dar se socotea chiar nevrednic să primească pe Hristos în casa sa. Această smerenie încununează toate virtuțile. Duminica trecută Biserica ne propunea să reflectăm la virtutea discernământului, iar astăzi ne arată că și dreapta judecată trebuie presărată cu sarea smeritei cugetări.
Deci, iubiților să ne ajute Dumnezeu ca să putem trăi în Duh, să avem inimă plină de compătimire și milă față de orice necaz și durere, să nu ne mândrim că noi avem toate descoperirile dreptei credințe, căci Dumnezeu privește la inimă și judecă după fapte. Înțălegănd aceasta cu smerenie să recunoaștem: “Doamne, nu sunt vrednic să intri sub acoperişul meu ci numai zi cu cuvâtul” și mă voi mântui. Amin.
Țin să felicit astăzi pe IPS Vladimir, mitropolitul Chișinăului, cu frumoasă aniversare a 35 de ani de slujire arhierească în fruntea Bisericii Ortodoxe din Moldova. La mulți ani, IPS părinte Vladimir!!!
Ieromonahul Iosif (Pavlinciuc)