În numele Tatălui, și a Fiului, și a Sfântului Duh.
Iubiți Părinți, frați și surori, în duminica de azi, am ascultat Evanghelia și Apostolul care ne îndeamnă la lucrarea lăuntrică. Dacă duminica trecută am vorbit despre programul duhovnicesc, în duminica aceasta avem o desfășurare a acestui program prezentat la Apostolul Pavel. Să reamintim acest program. Prima treaptă este voința; apoi, a doua, lepădarea de sine; a treia, luarea crucii; și, a patra, mergerea cu Hristos sau urmarea lui Hristos, unirea cu El.
Sf. Ap. Pavel desfășoară în detalii urmarea lui Hristos. El vorbește despre activitatea Lui, despre viața Lui, dar ea are un raport cu viața noastră, cu mergerea noastră pe calea mântuirii. Minunea prezentată în Evanghelia de azi ne ajută și mai bine să înțelegem acest program.
Minunea prinderii peștilor și dialogul între apostolul Petru și Mântuitorul Hristos ne manifestă puterea lui Dumnezeu, slăbăciunea omenească și roadele ascultării sau roadele urcușului duhovnicesc.
Apostolul Petru cârtește, spunând Mântuitorului că nu a prins pește toată noaptea, însă el nu refuză să mai încerce încă o dată. „Învăţătorule, toată noaptea ne-am trudit şi nimic nu am prins, dar, după cuvântul Tău, voi arunca mrejele.” (Lc. 5:5) Această supunere și ascultare lasă loc pentru minune.
Din punct de vedere mistic, simbolic, Biserica lămurește această minune ca o realizare a Evangheliei. Așa cum peștii au fost prinși din abundență, și neamurile vor fi pescuite din marea vieții și aduse la limanul mântuirii.
Din punct de vedere duhovnicesc această Evanghelie ne vorbește despre binecuvântarea finală a celor ce merg cu Hristos, a celor ce poartă crucea și urmează Lui.
Apostolul Pavel arată că lucrarea lăuntrică se desfășoară cu răbdare multă, sau în îndelungă-răbdare. Să poposim încă o dată la această frumoasă enumerarea a ostenelilor depuse de el, dar să vedem și roade pe care le are : „în multă răbdare, în necazuri, în nevoi, în strâmtorări, în bătăi, în temniţă, în tulburări, în osteneli, în privegheri, în posturi; în curăţie, în cunoştinţă, în îndelungă-răbdare, în bunătate, în Duhul Sfânt, în dragoste nefăţarnică; în cuvântul adevărului, în puterea lui Dumnezeu, prin armele dreptăţii, cele de-a dreapta şi cele de-a stânga, prin slavă şi necinste, prin defăimare şi laudă; ca nişte amăgitori, deşi iubitori de adevăr, ca nişte necunoscuţi, deşi bine cunoscuţi, ca fiind pe pragul morţii, deşi iată că trăim, ca nişte pedepsiţi, dar nu ucişi; ca nişte întristaţi, dar pururea bucurându-ne; ca nişte săraci, dar pe mulţi îmbogăţind; ca unii care n-au nimic, dar toate le stăpânesc.” (II Cor. 6: 4-10) Prin aceste cuvinte Sf. Apostol Pavel ne arată cum este a purta crucea, în detalii prezentând toată osteneala, dar și arătând recompensa și împlinirea promisiunii.
Să nu ne înspăimântăm de greutățile purtării Crucii, de greutatea ascultării. La Apostolul Pavel e clar lămurit cum își ducea el crucea și ce roade avea. La fel și tot omul ce voiște se meargă cu Hristos este înzestrat cu harul dumnezeiesc, cu virtuți duhovnicești. Nu în bogății exterioarea sau în frumusețea trupului se manifestă împlinirea făgăduinței dumnezeiști, ci în cea lăuntrică. Omul poate fi bogat din punct de vedere material, și sărac sufletește și duhovnicește. Poate fi frumos la chip dar cu inimă mârșivă și urâtă, și reciproc. Să cugetăm la aceasta în toată viața noastră, dar mai ales această sămtămână. Să ne rugăm ca Dumnezeu să ne ajute să realizăm aceast program duhovnicesc, ca ducănd crucea să ne unim cu Hristos și să avem partea de bogăția virtuților, de frumusețea sufletului. Amin.
Ierom. Iosif (Pavlinciuc)
