Predică la sărbătoarea Sfinţilor Zaharia şi Elisabeta

În numele Tatălui, a Fiului şi a Sfântului Duh.

Astăzi Biserica comemorează sărbătoarea sfinţilor Zaharia şi Elisabeta.

Evanghelistul Luca ne prezintă o imagine clară şi semnificativă a acestor două personaje. Zaharia era preot şi femeia sa era de provenienţă dintr-o familie sacerdotală. Vom prelua textul capitolului 1, versetele 4 – 7: Era în zilele lui Irod, regele Iudeii, un preot cu numele Zaharia din ceata preoţească a lui Abia, iar femeia lui era din fiicele lui Aaron şi se numea Elisabeta. Şi erau amândoi drepţi înaintea lui Dumnezeu, umblând fără prihană în toate poruncile şi rânduielile Domnului. Dar nu aveau nici un copil, deoarece Elisabeta era stearpă şi amândoi erau înaintaţi în zilele lor. 

În acest mic fragment găsim informaţie despre originea acestor sfinţi, starea lor spirituală şi problemele lor.

Ţin să subliniez în special al treilea punct. Ei nu aveau copii. Pentru acea perioadă acest fapt era o mare problemă, ca şi până în zilele noastre de altfel.

O altă problemă pe care o întîlnim în ceea ce priveşte Sfântul Zaharia a fost îndoiala, un lucru firesc şi natural. «După ce voi cunoaşte aceasta? Căci eu sunt bătrân şi femeia mea înaintată în zilele ei», l-a întrebat Zaharia pe înger.

Este o problemă raţională care se bazează pe experienţa personală, pe cunoaşterea ştiinţifică, dar şi pe lipsa credinţei. Din acest considerent ea devine penibilă. Îngerul l-a pedepsit prin pierderea vocii.

Sfântul Zaharia este foarte apropiat de fiecare dintre noi. În viaţa noastră avem multe probleme, dificultăţi, adesea îndoieli şi neîncrederi. Noi de asemenea punem întrebări lui Dumnezeu : cum este posibil, de ce această obscuritate sau acest obstacol apare în viaţa mea ? etc. Noi uităm însă să spunem cu Maica Domnului : « Sunt robul tău (roaba ta) Doamne, facă-se voia Ta ». Apoi, odată ce ni se întâmplă să fim pedepsiţi, noi iarăşi murmurăm, ne plângem unii altora.

Dar în realitate suntem invitaţi să acceptăm voinţa lui Dumnezeu şi să căutăm să respectăm şi punem în practică toate poruncile Lui.

Cu rugăciunile sfântului Zaharia şi a dreptei Elisabeta, a căror pomenire o facem azi,  Domnul să ne ajute să trăim viaţa noastră în pace spirituală şi cu smerenie. Amin.

Predica ieromonahului Iosif (Pavlinciuc), rostită duminică, 18 septembrie, la biserica Acoperământului Maicii Domnului din Lyon

 

Amintim aici :

Sfântul prooroc Zaharia a fost tatăl Sfântului Ioan Botezătorul. Căsnicia lor cu Elisabeta, sora Anei, maica Sfintei Fecioare Maria, multă vreme nu a fost binecuvântată cu urmaş.
Zaharia a fost preot, iar odată, dupa slujbă i s-a arătat arhanghelul Gavriil, vestindu-i că Elisabeta va naşte un fiu, care va fi înaintemergătorul lui Hristos, iar numele lui să fie Ioan. Zaharia, necrezându-l, şi-a pierdut vocea şi şi-a recăpătat-o abia când copilul a venit pe lume. Femeile care o ajutau pe Elisabeta au propus diverse nume, dar când Zaharia a scris pe tăbliţă că numele lui va fi Ioan, limba i s-a dezlegat şi vorbea din nou, slăvindu-l pe Dumnezeu.

Comentarii