Cinematografia a deschis o nouă eră. Dacă scrierea a creat culturi întregi, cinematografia a buleversat întreaga percepție a lumii. În prezent, filmul a înlocuit cartea și imaginea, iar tehnologiile digitale au avansat și mai mult omenirea spre epoca transferului de informații, în luminozitatea imaginii și semantica acesteia.
– 1. Întrebare: cum să aplicăm întreaga oportunitate și posibilități ale cinematografiei în scopuri bune? Cum să o facem utilă și eficientă?
– 2. Întrebare: de ce acest lucru este important și necesar?
Ne-am obișnuit cu faptul că filmele și videourile care ne înconjoară sunt realizte, transmise și discutate – reprezintă o acțiune de divertisment. Cu toate acestea, omul nu are nevoie doar de distracție, care devine repede plictisitoare, dar de o alimentare sănătoasă și completă pentru suflet. Creatorii de film trebuie să aibă în fața lor imaginea unei persoane însetate și să se bazeze pe un astfel de spectator. Desigur, tentația de a face bani buni pentru filme de divertisment este mare, dar cred că nici un artist care se respectă nu dorește să-și identifice activitatea și lucrările cu lucruri ieftine, chiar dacă și căutate sau populare.
Este posibil să reprezinți pe ecran sfințenia? Pe Sfinți? Cred că răspunsul nu poate fi unul simplu. Filmul, ca și cartea, transmite imaginea sfântului, povestește despre viața lui. El va fi mereu o viziunea subiectivă a acestuia sau a altui ascet, martir, mărturisitor. Nu cunoaștem măsura finală a lucrurilor, dar această încercare poate fi mai mult sau mai puțin reușită și depinde de autor, de scriitori. Cineva s-a exprimat că este posibil să filmezi numai documentare despre sfinți, cred că este, de asemenea, posibil de realizat și filme artistice. Filmul nicioadată nu va putea înlocui biografiile sau autobiografiile, orice persoană înțelege că aceasta este doar o imaginație a artistului, precum și filmele despre subiectele vieții sfinților sau a Evangheliei, dar această lucrare permite să ne pomenim în acea epocă, să trăim experiența sau reflectarea eroului. Dacă un astfel de film va atinge cât de puțin inima spectatorului, atunci acest lucru deja este un mare succes. Este ca o sămânță sădită în inimile publicului.
Filmul poate fi o amintire a Creației minunate a lui Dumnezeu, dar ce poate fi mai frumos decât sfințenia vieții? Filmul poate atinge întrebări perenice sau poate aduce în discuție problema bunului și răului. Filmul este întotdeauna o abordare creativă și este important să găsim problematica care să nu lase spectatorul indiferent. Desigur, profesionalismul regizorilor, actorilor, autorilor de film este, de asemenea, foarte important.
Sufletul omului tinde spre frumos, importanța acestei necesități umane trebuie să fie întotdeauna luată în considerație.
Transmintera și ecranizarea creației Sfinților Părinți. Discutarea temelor și a problemelor abordate în patrimoniul patristic.
Sfințenia nu este doar o istorie, un trecut de mult uitat, este o realitate, este ceea spre care suntem chemați. Despre aceasta trebuie de povetit, de împărtășit cu ceilalți. Nu doar să reprezentă, pe ecran chipurile sfinților, dar și să trăim astfel și, împreună cu predecesorii noștri, să trăim virtuțile, patimile, lupta împotriva ispitelor. Aceasta este o sarcină dificilă, dar dacă numai vom juca sfințenia altora, chiar și profesional, va fi întotdeauna o fățărnicie, un fals.
Eisenstein a spus că filmul nostru a trecut prin următoarele etape: la început regizorii au încercat să înțeleagă locul unei persoane în istorie, apoi locul comandantului în societate. Apoi, în anii ’60, regizorii de film au început să vorbească despre gradul despre locul omului de râmd în societate. – Astăzi este timpul să înțelegem interdependența și obligațiile reciproce ale valorilor echivalente: spectatorul, artistul-autorul, filmul. Imaginea ar trebui să fie creată pentru spectator, să-i atingă strunele cele mai înalte, abordând subiecte importante, de viață într-un mod perfect și profesional. Doar așa este posibil de a smulge un om simplu de pe stradă de la distracții și pierderea de vreme în deșert.
Cinematografia, „cea mai importantă dintre arte”, este una dintre metodele de educație, nu numai a generației tinere, dar și a celei adulte. Este important să ținem minte acest lucru pentru noi preoții, profesorii, părinții, în general, toți spectatorii. Vizionând filmul, noi comunicăm cu creatorul său, cu personajele filmate. Mesajul pe care îl percepem ne transformă, ne schimbă în bine sau în rău. Prin urmare, este atât de important ca toată lumea să selecteze cu atenție filmele, să le filtreze. Astăzi avem un spectru atât de bogat de filme diferite, încât uneori este dificil să găsim ceva sau să ne alegem în acest ocean al bibliotecilor video. Și aici rolul preoților, păstorilor, profesorilor, părinților este să șoptească, sfătuie, învețe atât pe sine cât și pe ceilalți cu cultura vizionării filmelor bune.
Ieromonahul Iosif (Pavlinciuc),
participant la Festivalul de Film Filantropic „Îngerul de lumină” , Moscova, 5-7 noiembrie 2018
Traducere din rusă de către: Sosanna Didilica
