Postul Sfintelor Paşti sau Postul Mare a început în acest an la 23 februarie.
Postul Paştilor ţine şapte săptămâni, începe după Duminica Izgonirii lui Adam din Rai şi se încheie în Sâmbăta Mare.
Postul Sfintelor Paşti, numit şi al Păresimilor, este cel mai lung şi mai aspru post rânduit de Biserica Ortodoxă şi de aceea are şi denumirea de Postul Mare. Are menirea să pregătească duhovniceşte pe credincioşi pentru marea sărbătoare a Învierii Mântuitorului.
Postul dinaintea Paştilor evoca postul de patruzeci de zile ţinut de către Domnul nostru Iisus Hristos în pustie, înainte de începerea activităţii Sale mântuitoare (Matei IV, 2; Luca IV, 1-2), de unde şi denumirea de Paresimi (de la latinescul quadragesima) sau Patruzecime. Astfel, chiar dacă practic Postul Sfintelor Paşti durează şapte săptămâni, el este socotit de patruzeci de zile (şase săptămâni), cele de la începutul Postului, întrucât ultima săptămână, Săptămâna Patimilor, împreună cu Sâmbăta lui Lazăr şi cu Duminica Floriilor sunt considerate zile şi praznice aparte.
În imnografia bisericească, Postul Mare este numit metaforic şi “calea mântuirii”, “uşile pocăinţei”, “maica curăţiei” sau “vremea luptelor duhovniceşti”.
Perioada Postului Mare este una specială nu numai din punct de vedere duhovnicesc, dar şi liturgic.
În primele patru zile ale celei dintâi săptămâni a Postului Mare, în bisericile ortodoxe se oficiază slujba Pavecerniţei Mari, în timpul căreia se citeşte Canonul Sfântului Andrei Criteanul. Cunoscută drept “Canonul lacrimilor”, această creaţie în versuri a Sfântului Andrei, arhiepiscopul Cretei, este una dintre cele mai frumoase slujbe ale Bisericii Ortodoxe.
Canonul Sfântului Andrei Criteanul este citit din nou în formulă completă în săptămâna a V-a a Postului Mare.
Pe toată perioada Postului Sfintelor Paşti, în biserică are loc o schimbare, începând cu rânduiala slujbelor şi până la culoarea veşmintelor liturgice.
Zilele de luni şi marţi din prima săptămână a Postului Mare sunt zile aliturgice (când nu se oficiază nicio liturghie), iar în zilele de miercuri şi vineri este săvârşită Liturghia darurilor înainte sfinţite.
În cele 7 săptămâni ale Postului Mare se oficiază toate cele trei Liturghii ale Bisericii Ortodoxe: cea a Sfântului Ioan Gură de Aur, cea a Sfântului Vasile cel Mare şi Liturghia Darurilor înainte sfinţite.(Sursa : Agerpres)
La începutul Postului Mare, o rugăciune pentru începutul cel bun al pocăinţei – a Sfântului Efrem Sirul:
Stăpâne Doamne, Dumnezeul cerului şi al pământului, Împărate al veacurilor, binevoieşte a-mi deschide mie uşa pocăinţei, că întru chinuirea sufletului Te rog pe Tine. Caută spre mine cu multă milosârdia Ta şi primeşte rugăciunea mea; şi să nu-mi lepezi cererea mea, ci ma iartă pe mine, cela ce în multe greşale sunt încurcat. Pleacă urechea Ta spre rugăciunea mea şi îmi iartă mie toate câte, ca un om biruindu-mă, cu voirea mea le-am lucrat rele. Căci caut odihnă şi nu aflu, pentru că întinată este conştiinţa mea; încă nici pace nu este întru mine, pentru mulţimea fărădelegilor mele.
Auzi, Doamne, inima mea care întru chinuire strigă către Tine, şi să nu iei aminte la lucrurile mele cele rele, ci caută spre chinuirea sufletului meu şi grăbeşte a mă vindeca pe mine, cela ce cumplit sunt rănit, şi dă-mi vreme de deşteptare după darul iubirii Tale de oameni, şi mă izbăveşte pe mine de lucrurile mele cele prea-rele, şi să nu-mi răsplăteşti mie cu pedepse vrednice de cele pe care le-am lucrat, ca nu desăvârşit să pier. Şi pustiu m-am făcut de toată sârguinţa şi cugetarea spre a mă îndrepta pe sine-mi. Deci cad la îndurările tale ca să mă miluieşti pe mine cel pe pământ aruncat întru osânda lucrurilor mele.
Cheamă-mă înapoi, Stăpâne, pe mine, cel robit şi ţinut de faptele mele ca şi de un lanţ strâns; că Tu singur ştii să dezlegi pe cei în obezi ferecaţi şi să vindeci rănile cele nearătate, pe care Tu singur le ştii, ca un cunoscător al celor ascunse. Căci câte patimi de răutăţi îmi sunt mie, întru toate Te aflu pe Tine numindu-te Doctor al celor bolnavi, Uşă a celor ce afară se tânguiesc, Izbăvitor al celor duşi şi robiţi, oprindu-ţi de-a pururea mâna Ta şi neslobozindu-Ţi mânia Ta cea gătită păcătoşilor, ci pentru multă iubirea Ta de oameni dându-ne nouă vreme de deşteptare; căci Tu eşti grabnic întru milă şi zăbavnic întru muncă. Deci binevoieşte a-mi întinde mie mâna şi a mă scula pe mine din noroiul fărădelegilor mele, Cela ce nu Te veseleşti de pierzarea omului şi nu Te întorci dinspre faţa celui ce cu lacrimi te caută pe Tine.
Ascultă, Doamne, glasul robului Tău ce strigă către Tine, şi arată-ţi faţa Ta spre mine, întunecatul, şi luminează-mă pe mine cu venirea Sfântului Tău Duh, şi îmi dăruieşte mie spurcatului osârdie, şi întoarce Doamne, plângerea mea întru bucurie mie, şi rupe sacul meu şi mă încinge cu veselie, şi să se deschidă mie uşa Împărăţiei Tale; ca întrând într-însa să slăvesc prea-sfânt Numele Tău, al Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, în vecii vecilor. Amin.
extrasă din Rugăciunile Sfinţilor Părinţi (Apanthisma)
