Predica din duminica a VIII-a după Cincizecime

În numele Tatălui, și al Fiului, și al Sfântului Duh.

„Vă îndemn, fraţilor, pentru numele Domnului nostru Iisus Hristos, ca toţi să vorbiţi la fel şi să nu fie dezbinări între voi ci să fiţi cu totul uniţi în acelaşi cuget şi în aceeaşi înţelegere” (I Cor. 1:10).

Acestea sunt cuvintele de la începutul Apostolului de astăzi. Ele nu și-au pierdut actualitatea și importanța, și pot să fie adresate oricărei comunități creștine contemporane.

După cum ați observat, în primele șapte duminici după Cincizecime am auzit pericopele din epistola către Romani a Sfântului Apostol Pavel. Începând cu duminica a opta și până la duminica a douăzeci și una se vor citi pasajele din Epistolele către Corinteni, la fel, scrise de Apostolul Pavel.

Corintul pe timpul Apostolului Pavel era un oraș înfloritor, activ și bogat. El era situat pe malul mării Egeii. Aici Apostolul a petrecut aproape doi ani de zile, predicând și învățând Cuvântul Evangheliei. Este important să subliniem că hrana o căpăta din lucrul mâinilor, împletind pânza pentru corturi, trăind și lucrând împreună cu Achila și Priscila.

După plecarea Apostolului din Corint, un oarecare Apollo continua predica creștină în cetate. Comunitatea creștină creștea și se înmulțea fie cu localnicii care se converteau, fie cu creștinii care veneau din alte cetăți. La un moment dat, în comunitatea din Corint s-a produs o dezbinare și neînțelegeri. Unii spuneau că sunt ai lui Pavel, alții spuneau că sunt ai lui Apollo, alții că sunt ai lui Petru-Chefa. Mai erau și unii care spuneau că sunt ai lui Hristos. Pentru a stopa această împărțire nefrățească și această tulburare, Apostolul Pavel scrie Prima sa Epistolă către Corinteni care este, de fapt, a două, pentru că cea scrisă mai înainte nu s-a păstrat până în zilele noastre.

În această Epistolă Apostolul foarte frumos, cu o iscusință retorică, îi trezește pe creștinii din Corint la realitate. El întreabă: „Oare s-a împărţit Hristos? Nu cumva s-a răstignit Pavel pentru voi? Sau fost-aţi botezaţi în numele lui Pavel?” (I Cor. 1:14) Evident că răspunsul trebuia să fie negativ. Pentru aceasta, Apostolul se bucură că nu a botezat pe mulți din Corint, ci numai pe Crispus și pe Gaius.

Apostolul de astăzi se încheie cu fraza: „Căci Hristos nu m-a trimis ca să botez, ci să binevestesc, dar nu cu înţelepciunea cuvântului, ca să nu rămână zadarnică crucea lui Hristos”. (I Cor. 1:17) Prin aceste cuvinte Apostolul Pavel parcă ar dori să sublinieze că predica sa a fost interpretată pentru a convinge, a lumina, a sădi Cuvântul Evangheliei în inimile corintenilor. Pentru el era o mâhnire să audă că ei se separă și se dezbină, deoarece nu aveau motiv, deoarece toți apostolii și predicatorii îndreptau către Hristos și la El invitau poporul. Ei, apostolii, împărțeau hrana duhovnicească, „pâinile și peștii” sufletelor celor flămânde așa cum am auzit astăzi la Evanghelie.

Hristos „luând cele cinci pâini şi cei doi peşti şi privind la cer, a binecuvântat şi, frângând, a dat ucenicilor pâinile, iar ucenicii mulţimilor” (Mt. 14:19). Prin acest gest și această minune ni se descoperă importanța slujirii noastre creștinești, mai ales a celei preoțești. Noi, primind de la Hristos împărțim celor care au trebuința. Trebuie să subliniem că prin aceasta se arată importanța hranei sufletești și celei trupești. Hristos numește Trupul Său adevărată hrană. În rugăciunea Domnească noi cerem „pâinea noastră cea dea pururea (spre ființă) dă-ne-o nouă astăzi” (Mt. 6:11). Teologia creștină vede în această cerere rugămintea de a ne învrednici de cuminecarea cu Scumpul Trup și Sânge al lui Hristos, cu pâinea cea Cerească. Despre primirea și pregătire pentru Sfânta Euharistie scrie apostolul Pavel și în Epistola sa către Corinteni, pe care am început astăzi s-o citim la biserică, și pe care vă îndemn s-o citiți și pe parcursul săptămânii la casele dumneavoastră.

Vorbind despre importanța epistolei către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel, aș dori să subliniez că din ea se pot desprinde mai multe noțiuni dogmatice, morale, sociale. El îndeamnă cu toată osârdia ca creștinii să păzească în comunitatea lor dragostea, bună orânduială, să se îndepărteze de cei vicioși. „V-am scris în epistolă să nu vă amestecaţi cu desfrânaţii; Dar nu am spus, desigur, despre desfrânaţii acestei lumi, sau despre lacomi, sau despre răpitori, sau despre închinătorii la idoli, căci altfel ar trebui să ieşiţi afară din lume… Scoateţi afară dintre voi pe cel rău”. (I Cor. 5:9-10;13). Prin acest îndemn apostolul dorește ca comunitatea creștină să lumineze prin virtuțile și faptele sale celor care ședeau în întunericul păcatului. Acest îndemn al apostolului rămâne actual și în societatea noastră, rămâne actual pentru comunitățile noastre, pentru fiecare dintre noi. Să ne ajute Dumnezeu ca, biruind orice dezbinare și neînțelegere, să ne facem adeverați urmași ai apostolului, precum el, „a lui Hristos” (I Cor. 11:1). Amin.

Ieromonahul Iosif Pavlinciuc
Predică rostită la Biserica cuvioasei Parascheva din Bălți, 22 iulie 2018.
Corectare: Corina Bobea

 

Comentarii

Articole similare

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *