În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh.
„Atunci Iisus a fost dus de Duhul în pustiu, ca să fie ispitit de către diavolul. Şi după ce a postit patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi, la urmă a flămânzit. Şi apropiindu-se, ispititorul a zis către El: De eşti Tu Fiul lui Dumnezeu, zi ca pietrele acestea să se facă pâini. Iar El, răspunzând, a zis: Scris este: «Nu numai cu pâine va trăi omul, ci cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu». Atunci diavolul L-a dus pe aripa în sfânta cetate, L-a pus pe aripa templului, Şi I-a zis: Dacă Tu eşti Fiul lui Dumnezeu, aruncă-Te jos, că scris este: «Îngerilor Săi va porunci pentru Tine şi Te vor ridica pe mâini, ca nu cumva să izbeşti de piatră piciorul Tău». Iisus i-a răspuns: Iarăşi este scris: «Să nu ispiteşti pe Domnul Dumnezeul tău». Din nou diavolul L-a dus pe un munte foarte înalt şi I-a arătat toate împărăţiile lumii şi slava lor. Şi I-a zis Lui: Acestea toate Ţi le voi da Ţie, dacă vei cădea înaintea mea şi Te vei închina mie. Atunci Iisus i-a zis: Piei, satano, căci scris este: «Domnului Dumnezeului tău să te închini şi Lui singur să-I slujeşti». Atunci L-a lăsat diavolul şi iată îngerii, venind la El, Îi slujeau.”(Matei 4: 1-11)
Dragi părinți, frați și surori. Astăzi, în sâmbăta de după Bobotează, ne amintim de primele ispite din viața Mântuitorului și admirăm cu câtă hotărâre și cât de ușor El le-a respins.
Fiecare creștin în viața sa spirituală se confruntă cu încercări, ispite, dificultăți și e pus să aleagă: să le accepte sau să le respingă. Nu este ceva nou pentru noi. În special observăm ispite puternice după orice faptă bună sau săvârșirea unei fapte spirituale sau a unei abstinențe voluntare. Am auzit cu toții cum Mântuitorul a respins ispitele și cunoaștem din experiență cât de dificil este uneori să faci față ispitei și dorinței de a ceda cel puțin cu un pas și să încerci păcatul care te atrage. Pentru a respinge gândurile, suntem chemați și avertizați de către apostolul Pavel: „Îmbrăcaţi-vă cu toate armele lui Dumnezeu, ca să puteţi sta împotriva uneltirilor diavolului. Căci lupta noastră nu este împotriva trupului şi a sângelui, ci împotriva începătoriilor, împotriva stăpâniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii, care sunt în văzduh. Pentru aceea, luaţi toate armele lui Dumnezeu, ca să puteţi împotrivă în ziua cea rea, şi, toate biruindu-le, să rămâneţi în picioare. Staţi deci tari, având mijlocul vostru încins cu adevărul şi îmbrăcându-vă cu platoşa dreptăţii, Şi încălţaţi picioarele voastre, gata fiind pentru Evanghelia păcii. În toate luaţi pavăza credinţei, cu care veţi putea să stingeţi toate săgeţile cele arzătoare ale vicleanului. Luaţi şi coiful mântuirii şi sabia Duhului, care este cuvântul lui Dumnezeu.” (Efeseni 6: 11-17) Astfel, urmând îndrumării apostolului, vom putea evita capcanele și plasele diavolești.
Voluptatea, pofta și dragostea de bani și slavă ne urmăresc adesea, dacă nu chiar zilnic. Aceste ispite și păcate ne încătușează și leagă de ceea ce e pământesc, temporar, trecător. Suntem chemați să le respingem. Acest lucru este posibil numai atunci când există o credință fermă și hotărârea de a lupta. În viața duhovnicească nu suntem singuri. Avem exemplele celor drepți, modul de viață al sfinților, modelul asceților evlaviei. Sfânta mucenică Tatiana, a cărei pomenire o sărbătorim astăzi, ne mărturisește elocvent despre o astfel de putere a credinței. Ea, o fată tânără, fragilă, s-a confruntat cu teribilul idol Apollon și l-a învins. Fapta ei nu poate lăsa pe nimeni indiferent. Sămânța pe care a semănat-o ea și alți mucenici și martiri a dat roade. Dea Domnul ca și eforturile noastre umile să dea roade.
Adunându-ne împreună la rugăciune, vom cere ajutor lui Dumnezeu în lupta împotriva ispitelor. Cu rugăciunile sfintei mucenice Tatiana, Domnul să ne întărească în credință, speranță, iubire. Amin.
Ieromonahul Iosif (Pavlinciuc)
