În numele Tatălui, și al Fiului, și al Sfântului Duh.
Hristos a Înviat!
Iubiți părinți, frați și surori,
În a VI-a duminică după Paști sau duminica Orbului din naștere, noi am auzit Apostolul care descrie faptele apostolilor săvârșite la Filipi (FA 16. 11-40), iar Evanghelia a fost despre vindecarea minunată a orbului (In. 9. 1-38). Sunt foarte multe locuri comune între Evanghelia de azi și Apostol, și desprindem din acestea o învățătură morală, dogmatică și pedagogică.
Vedem că apostolii predică pe Hristos în diferite locuri și împrejurimi fără teamă și sfială, iar orbul cel vindecat se arată, la fel, un predicator al lui Hristos neînfricoșat. În aceste două istorisiri sunt comune sinceritatea și supunerea față de lege la Apostoli precum și supunerea, ascultarea orbului. Apostolii se supun hotărârii judecătorilor din Filipi și chiar atunci când porțile surghiunului s-au deschis, ei nu fug, ci rămân în temniță, orbul acceptă întrebările și răspunde cu demnitatea, făcându-se chiar un mustrător al fariseilor.
Apostolii nu primesc cuvântul celei ce era îndrăcită și care strigă în urma lor : «Aceşti oameni sunt robi ai Dumnezeului celui Preaînalt, care vă vestesc vouă calea mântuirii» (FA. 16 :17). Ei interzic diavolului să lucreze în această femei. Orbul nu primește indemnul fariseilor: «Dă slavă lui Dumnezeu, noi știm că Omul acesta este păcătos» (In. 9 : 24). Prin această respingerea chiar a adevărului din gură satanei, apostolii și orbul au arătat că este periculos să primim de la diavolul orice cuvânt, chiar adevărul, căci el caută să ne înșele prin acest adevăr.
În închisoare vedem demnitatea apostolilor. Eliberați de cutremur, ei nu s-au gândit la libertatea lor, ci la temnicer, și au rămas acolo. Atunci când temnicerul era gata să se omoare, ei au strigat : «Să nu-ţi faci nici un rău, că toţi suntem aici. Iar el, cerând lumină, s-a repezit înăuntru şi, tremurând de spaimă, a căzut înaintea lui Pavel şi a lui Sila… Şi el, luându-i la sine, în acel ceas al nopţii, a spălat rănile lor şi s-a botezat el şi toţi ai lui îndată. Şi ducându-i în casă, a pus masa şi s-a veselit cu toată casa, crezând în Dumnezeu» (FA. 16 :28-29 ; 33-34).
Vedeți ce înseamnă o faptă demnă, o ascultare față de hotărârea celor mai mari! Aceasta ascultare a arătat un rod deosebit. La orb la fel vedem sinceritatea și lipsa lui de teamă față de farisei. El era gata să pătimească pentru adevăr și chiar a pătimit, fiind alungat afară din sinagogă (In. 9 :34).
În această duminică ne punem și unele întrebări: « De unde vine orbirea sufletească ? Care sunt cauzele acestei orbiri ? Cum putem căpăta limpezirea ochilor inimii ?»
Sfinții Părinți ne învăță că orbirea sufletului vine de la iubirea plăcerilor, de la iubirea de bani și de la iubirea de slavă. Când omul este întunecat de una din patimile acestea el caută să-și îndeplinească pofta sa. Ca să limpezim ochii sufletului nostru este nevoie de înfrânare apoi de smerenie și de milostenie. Aceste virtuți se capătă cu mare osteneală și cu multă răbdare.
Din punct de vedere teologic sau dogmatic acestă duminică și pericopă evanghelică au o importanță deosebită.
Vă amintiți că fiecare duminică de după Paști este consacrată unei minuni săvârșite de Hristos. Toate aceste minuni sunt legate de materia apei.
Apa în aceste istorisiri preînchipuie Botezul și este simbolul Mormântului Dătător de viață a lui Hristos.
Hristos continuă să creeze și să desăvârșească lumea. El face lucruri semnificative legate de istorisirea primelor zile ale creației. La vindecarea orbului, Hristos, din tină face ochi și îi pune în orbita craniului. Orbul acceptă prin smerenie lucrarea lui Dumnezeu. El merge la scăldătoare și acolo primește vindecare, arătând clar și lămurit ceea ce se va întâmpla în cristelnița Botezului.
Aceste lucruri sunt prezentate nouă ca să putem fi lucrători, mărturisitori, ascultători. Tot odată înțelegem că Dumnezeu continuă să săvârșească lucrurile Sale creatoare și mântuitoare. El deschide ochii sufletului nostru și ne ajută să vedem în întunericul care ne înconjoară, puterea Sa creatoare.
Iată iubiților, având în față aceste pilde să ne străduim să lucrăm adevărul, să fugim de minciună și de orice manipulare, care este un semn al diavolului, și să mărturisim pe Hristos, Lumina lumii. Amin.
Ieromonahul Iosif (Pavlinciuc)
