În numele Tatălui, și al Fiul, și al Sfântului Duh.
Iubiți părinți, frați și surori, astăzi, în Duminica a patra a Postului Mare, facem pomenirea Sfântului Ioan Scărarul. El este un cuvios părinte din secolul VI-VII. Despre sfântul cunoaștem foarte puțin, însă avem de la el o lucrare ascetică, numită „Scara”. De aici vine și numele Sfântului de Ioan Scărarul.
Cred că ați observat că fiecare duminică a Postului Mare este consacrată unei teme importante, are un sens aparte, și ne ajută să-L descoperim, să-L aflăm pe Dumnezeu. Până acum am spus că Îl putem afla pe Dumnezeu prin icoane, subliniind că Hristos este icoana Tatălui Ceresc, apoi am subliniat că Îl descoperim prin contemplare și în Lumina necreată, Îl găsim prin Cruce și acceptarea voii lui Dumnezeu pentru lume. Astăzi o să vorbim despre înălțarea prin virtuțile duhovnicești care ni se prezintă în cartea numită „Scară Raiului”. Ea ne arătă posibilitatea de a redescoperi asemănarea cu Dumnezeu. Fiind creați „după chipul și după asemănarea”(Fac. 1:26) lui Dumnezeu, cu regret, asemănarea cu Dumnezeu, prin păcat, am pierdut-o. De aceea, pentru a o redescoperi în Sfânta Scriptură, în operele Sfinților Părinți, nouă ni se arată posibilitățile ce ne stau înainte, “uneltele” prin care putem să o aflăm.
În acest urcuș, ni se propune „Scara”, o scriere a cuviosului Ioan. Ce putem spune despre „Scara” lui? Cuviosul Ioan alcătuiește această carte din 30 de capitole, însemnând și cei 30 de ani ai Mântuitorului pe pământ. Cartea ne conduce pe noi spre maturitatea duhovnicească, „la starea bărbatului desăvârşit, la măsura vârstei deplinătăţii lui Hristos” (Ef. 4:13).
Ne reamintim de altă „Scară”, de Scara văzută de Iacob, personalitate marcantă a Vechiului Testament. Fecioara Maria este numită „Scara cerească” pe care s-a coborât Dumnezeu. Descrierea visului lui Iacob se citește la Paremiile de la praznicele Maicii Domnului, subliniind că lui Iacov i s-a descoperit ceea ce avea să se întâmple cu una din urmașele lui, că ea va deveni „Scară cerească”. Totodată „Scara” este și simbolul descoperirilor lui Dumnezeu revelate prin îngeri. Îngerii care se coboară și se suie la cer în visul lui Iacov, înfăptuiesc voia lui Dumnezeu pentru om. Ei le aduc oamenilor mesaje divine și le înălță rugăciunile la cer. De aici învățăm că mesajele lui Dumnezeu ne sunt date nu imediat, ci pe etape, pe trepte.
Două imagini ale Scării, una a lui Iacov și alta a lui Ioan Scărarul ne sunt puse astăzi înainte, ca noi, descoperind însemnătatea lor, să putem schimba viața noastră, să putem păși pe această cale a virtuților, ridicându-ne spre cele duhovnicești. Sfântul Andrei Crineanul în Canonul cel Mare se adresează sufletului său: “Scara lui Iacov o știi, suflete al meu, care s-a arătat de la pământ spre cele cerești; pentru ce n-ai avut treaptă tare, credința cea dreaptă?”
Eu vă propun să ascultați unul din capitolele Scării. Acum avem posibilitatea să citim sau să ascultăm aproape toate cărțile care ne-ar interesa, găsindu-le pe internet, dar din păcate, ne oprim nu la ceea ce ne este de folos ci, cu precădere, la ceea ce ne distrează și nu ne folosește în cele din urmă la nimic. Ascultând acest capitol doresc să vă atrag atenția la bogăția imaginilor, finețea literară, dar mai cu seamă la adâncimea spirituală care se află în el. Cartea a fost adresată călugărilor care îl caută pe Dumnezeu, dar nu numai călugării îl caută pe Dumnezeu, ci toți Îl căutăm. De aceea cartea a devenit căutată și citită nu numai de clerici și călugări ci și de mireni. Important este să subliniem faptul că Scara a fost scrisă la sfârșitul vieții Sfântului. Ea este rodul ostenelilor și reflectărilor de aproape 40 de ani de rugăciune, de isihie.
Domnul să ne ajute, ca ascultând sau citind scrierea Sfântului, să ne putem înălța pe scara virtuților, scara care ne duce spre Dumnezeu. Amin.
Predica rostită la biserica cuviosului Paisie de la Neamț la Paris de ieromonahul Iosif Pavlinciuc
