În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh.
„Căci El (Hristos) este pacea noastră, El care a făcut din cele două – una, surpând peretele din mijloc al despărţiturii, desfiinţând vrăjmăşia în trupul Său, legea poruncilor şi învăţăturile ei, ca, întru Sine, pe cei doi să-i zidească într-un singur om nou şi să întemeieze pacea” (Ef. 2.14-15).
Cu aceste cuvinte s-a început Apostolul de astăzi. El ne înfățișează deplinătatea unirii cu Dumnezeu. Trăirea cu Dumnezeu se manifestă în pace și este o stare deosebită. Apostolul Pavel ne arată aceasta în mod clar și adânc în epistolele sale, mai ales în epistola către Efeseni, în care vorbește despre pacea în Hristos și surparea vrajbei între păgânii și iudeii.
Pilda Evangheliei ne vorbește despre subiectul neliniștii și tulburării pe care îl are omul în viața aceasta. Întrebare principală pe care și-a pus-o bogatul a fost: „Ce voi face?” Acestă întrebare îi urmărește pe oameni mai mult decât întrebările materiale – exterioare. Ea apare și în cele ce țin de viața lăuntrică, duhovnicească, în viața socială și familiară. Cel sărac e neliniștit cum să găsească surse pentru întreținerea familiei. Cel cu avuții se întrebă cum să cheltuie banii, cum să înmulțească averea.
De fapt, acestă neliniște ne împiedică să trăim în pacea lăuntrică la care de îndeamnă apostolul Pavel. Anume, Iisus Hristos ne dă încrederea și ne împlinește toate. Evanghelia de azi ne pune și întrebarea: „Ce este bogăția?” Bogăția în plan material însemnă posedarea averilor, a banilor, a mașinilor luxoase. Însă, pentru oameni, nu numai averea este o bogăție. Bogăția este și un talent, o cunoștință, o prietenie.
Când eram la școală profesorul de engleză a inventat o joaca. Ea consta în aceea de a explica cum vom repartiza un milion de dolari dacă îi vom câștiga. Joaca era inventată ca să dezvoltăm engleza, însă ea, sub îndrumarea profesorului, dezvolta și o responsabilitate. La fel avuția ni se dă nouă de la Dumnezeu ca un dar, ca o datorie. Unuia Dumnezeu îi încredințează o avuție materială, altuia o bogăție intelectuală, altuia un talent pe care el trebuie să-l conștientizeze și să arătă roadele acestui talent. Aici învățăm că trebuie să facem tot necesarul ca să realizăm potențialul pe care îl avem. Apostolu Pavel scrie către Timotei: „Celor bogaţi în veacul de acum (aici trebuie să subliniem, că toți într-o măsură oarecare suntem bogați, avem ce împărtăși cu cei nevoiași.) porunceşte-le să nu se semeţească, nici să-şi pună nădejdea în bogăţia cea nestatornică, ci în Dumnezeul cel viu, Care ne dă cu belşug toate, spre îndulcirea noastră, Să facă ce e bine, să se înavuţească în fapte bune, să fie darnici, să fie cu inimă largă” (I Tim. 6:17-18) În altă traducere se mai spune „să fie comunicabil” sau cum sună în rusă „общительный”.
Omul care este satisfăcut de sine devine egoist, trufaș și această stare îl împiedecă să comunice cu semenii săi. Apostolul Pavel prin îndemnul său adresat lui Timotiei, precum și evanghelia de azi ne vorbesc clar despre pericolul care poate să-l pască pe acest om. „Nebune! În această noapte vor cere de la tine sufletul tău. Şi cele ce ai pregătit ale cui vor fi? Aşa se întâmplă cu cel ce-şi adună comori sieşi şi nu se îmbogăţeşte în Dumnezeu.” (Lc. 12:20-21) Numai în raportul cu viața veșnică, cu folosul obștesc, bogăția își capătă sens.
Să ne ajute Dumnezeu să chivernisim bogăția noastră ca ea să nu ne împiedece în urcușul nostru duhovnicesc, ci să ne deschidă ușile Împărăției Cerurilor. Amin.
Ieromonahul Iosif Pavlinciuc
