În numele Tatălui, și al Fiului, și al Sfântului Duh.
Iubiți părinți, frați și surori, duminica de astăzi se numește Duminica Înfricoșătoarei Judecăți și este amintită cea de a Doua Venire a lui Hristos.
Fiecare dintre noi e chemat, în acestă zi, să-și imagineze cum vor sta lucrurile în ziua când va veni Domnul Hristos a doua oară. Lecturile din acestă duminică, precum și textele liturgice, ne descoperă aproape în detalii cum se va petrece ultima zi a Veacului acesta.
Hristos, în Evanghelie, ne mărturisește că ea va veni fără a prinde chiar de veste. De multe ori în viața noastră se întâmplă lucruri la care noi nu ne așteptăm, bune sau rele; imediat într-o clipeală se schimbă totul. Așa va fi și sosirea acelei zile. Deodată trâmbița îngerului va anunța venirea Fiului Omului. Toți locutorii pământului, vii și morții, vor sta alături ca să-L Întâmpine pe Domnul Hristos. Priveliștea aceasta va fi surprinzătoare și zguduitoare. «Şi orice ochi Îl va vedea; şi-L vor vedea și cei ce L-au împuns, și se vor jeli, din pricina Lui, toate seminţiile pământului. Așa. Amin». (Apocalipsa 1 :7) scrie sfântul Apostol și Evanghelist Ioan Teologul care a fost martorul străpungerii în coastă a iubitului său Învățător. «Căci precum fulgerul iese de la răsărit şi se arată până la apus, aşa va fi şi venirea Fiului Omului.» (Mt. 24 :27), spune Hristos. Numai ne imaginăm cum se va petrece venirea Lui și ne înfricoșăm, ne îngrozim, ne tulburăm. Știind despre aceasta Domnul Iisus din timp îi liniștește pe ucenicii Săi „Să nu se tulbure inima voastră; credeţi în Dumnezeu, credeţi şi în Mine. În casa Tatălui Meu multe locaşuri sunt. Iar de nu, v-aş fi spus. Mă duc să vă gătesc loc. Şi dacă Mă voi duce şi vă voi găti loc, iarăşi voi veni şi vă voi lua la Mine, ca să fiţi şi voi unde sunt Eu.” (In. 14 :1-3) Câta mângâiere, câtă duioșie, câta dragoste este în cuvintele acestea. O surpriza pentru noi. Dar surprizele numai încep.
Părintele Nicolae Steinhardt spune în predica sa : «Dar de ce ne-am mira: ca de obicei, Hristos grăieşte şi procedează tocmai altfel decât ne aşteptăm, ba chiar potrivnic celor aşteptate. Aceasta e o dovadă certă de autenticitate».
Judecata se va desfășura în așa fel încât noi vom fi separați uni de alții, drepții de păcătoși, după un singur criteriu: raportarea față de aproapele. Nici starea socială, nici rangul ierarhic, nici inteligența, nici frumusețea, nici tinerețea sau bătrânețea, nu se vor lua în considerare. Va fi valorizată duioșia inimii, fapta cea bună, atitudinea milostivă față de semenii noștri.
De câte ori uităm despre aceasta, noi, cei ce ne numim urmașii lui Hristos! De câte ori punem accent pe lucrurile care nu au valoare în fața lui Dumnezeu, ci se cinstesc în fața oamenilor (decorații, remunerări, participări la festivități și multe altele) și ne mândrim cu acestea!
Atragem atenția că vom fi judecați nu de Dumnezeu Tatăl, ci de Fiul Său, Iisus Hristos. Dumnezeu Tatăl nu ne va judeca, ci va da totul în mâinile Fiului Său, ca Celui ce a fost asemenea cu noi, ca Celui ce a trecut prin scârbe și bucurii, ca Celui ce a fost ispitit și a biruit, a Celui ce a simțit oboseala, setea, întristarea, durerea. El poate să înțeleagă toată starea omului împletit, încurcat, zbuciumat de toate nevoile, grijile și trebuințele firii omenești. Și El poate să aprecieze just și definitiv ca Cel care știe ce este omul dinăuntru.
Povestirea Judecății făcute de către Domnul Hristos este atât de simplă, clară și evidentă încât s-ar părea că nici nu mai are rost să vorbești despre ea. Totul e pe față, totul e clar chiar pentru cei mai simpli oameni. Hristos se identifică cu cei bolnavi, flămânzi, însetați, întemnițați, obijduiți, lipsiți, cu fiecare dintre noi când suntem la necaz. Dacă slujim unuia dintre aceștia mai mici, lui Dumnezeu slujim.
Să ne ajute Dumnezeu să-i observăm pe cei ce sunt în suferință și să le întindem o mână de ajutor, să avem aceeași raportare pe care a avut-o Hristos față de cei ce-L înconjurau, ca prin aceasta să-I slujim Lui. Amin.
Ieromonahul Iosif Pavlinciuc
