Iubiți Părinți, frați și surori,
Am auzit azi că s-a citit din minunat Epistolă a Sfântului Apostol Pavel către Evrei și din Evanghelia care ne-a relatat numele tuturor strămoșilor Mântuitorului. Apare întrebarea : de ce sunt prezentate acestea persoane atât de numeroase din genealogia lui Hristos ?
Răspunzând la această întrebare, aș dori să atrag atenția la câteva noțiuni importante care ne ajută să înțelegem importanța pomenirii Sfinților Părinți și, anume, la credință, făgăduință și împlinire.
Credința. Apostolul Pavel ne arată plinătatea virtuților înflorite în înșiruirea drepților Vechiului Testament, care ne sunt necesare și nouă. Toate aceste virtuți au fost posibile datorită credinței puternice a strămoșilor Mântuitorului și a celor ce au păstrat hotarele legii.
« Prin credinţă (Avraam), a locuit vremelnic în pământul făgăduinţei, ca într-un pământ străin, locuind în corturi cu Isaac şi cu Iacov, cei dimpreună moştenitori ai aceleiaşi făgăduinţe; Căci aştepta cetatea cu temelii puternice, al cărei meşter şi lucrător este Dumnezeu » (Evr. 11:9-10). Credința ca o flacără se transmitea din generație în generație.
Un alt moment se referă la făgăduință. Dumnezeu făgăduise primilor oameni, și mai ales Evei, că sămânța ei va zdrobi capul șarpelui (cf. Fac. 3 :15) Această făgăduință trebuia să se împlinească, și s–a înfăptuit în pururea Fecioara Maria. Cu fiecare generație Dumnezeu descoperea mai mult, și mai mult, despre lucrarea mântuitoare ce se pregătea pentru mântuirea omenirii.
Anume, despre aceasta se arată în lista neamului lui Iisus care, la Evanghelistul Matei, începe cu Avraam. Să ne reamintim făgăduințele lui Dumnezeu făcute lui Avraam : « Şi îndată s-a făcut cuvântul Domnului către el şi a zis: „Nu te va moşteni acela (adică fiul slujnicei), ci cel ce va răsări din coapsele tale, acela te va moşteni!” Apoi l-a scos afară (pe Avraam) şi i-a zis: „Priveşte la cer şi numără stelele, de le poţi număra!” Şi a adăugat: „Atât de mulţi vor fi urmaşii tăi!” Şi a crezut Avram pe Domnul şi i s-a socotit aceasta ca dreptate » (Fac. 15 :4-6).
Trebuie să observăm că spița neamului lui Iisus este nominativă și nu are raport direct cu Nașterea după trup a lui Hristos. In persoana lui Iosif tot neamul drepților a fost prezent la ieslea în care S-a născut Iisus, însă Cel născut nu era « fiu din coapsele » lui. Și, totuși, Evanghelistul Luca îl numește… « fiu al lui Iosif, fiind, (și apoi adaugă) precum se socotea » (Lc. 3 :23). Arătând prin aceasta săvârșirea făgăduinței date lui Avraam.
Împlinire. Realizarea acestor făgăduințe și prorocii are un raport direct cu fiecare dintre noi. Noi trăim în perioada când « Lumina lină », care a răsărit din Fecioară, ne luminează și ne călăuzește pe calea mântuirii, deși stăm sub valul vieții ce ne întunecă și ne orbește și nici măcar nu observăm aceasta. Din Sfânta Scriptură, din textele liturgice și din rugăciuni, noi cunoaștem cele ce s-au întâmplat și știm cum mântuirea s-a desfășurat în raport cu credința oamenilor care au făcut parte din genealogia Mântuitorului Hristos.
Vedem că cei ce sunt în genealogia lui Hristos au săvârșit păcate, erau slabi, și totuși sunt socotiți părinți a lui Hristos. Vedem că apar chiar persoane din alte seminții, precum strămoașa Rut. Intrarea moabitencei Rut în familia lui Booz, din urmașii căreia s-a născut mai târziu Iisus Hristos, ne arată că Mântuitorul lumii nu se trage, după trup, numai din Israel, ci și din celelalte neamuri ale pământului (Rut 1-4). Este interesant de remarcat că, chiar dacă ei n-au fost după trup strămoși adevărați, Sfânta Scriptură îi numește așa. Noi, la fel, din neamuri păgâne, păcătoși, slabi, neputincioși, suntem chemați să luăm parte la taina răscumpărării. Dumnezeu împlinește promisiunea și făgăduința făcută lui Avraam și primilor oameni.
Făcând o recapitulare și invocând iarăși noțiunile de credință, de făgăduință și de împlinire, să știm că Dumnezeu este credincios și drept. Să ne deschidem inimile ca prin credință să primim făgăduința și să ne facem împlinitori ai Evangheliei. Mulțumind lui Dumnezeu, să îndeplinim chemarea auzită la fiecare Sfântă Liturghie, « pe noi înșine, unul pe altul și toată viața noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm », ca să ne facem părtași, împreună cu toți drepții Vechiului Testament, la bucuria Nașterii lui Hristos. Amin.
