În numele Tatălui și al Fiului, și al Sfântului Duh.
Dragi părinți, frați și surori, vă salut și vă felicit pe toți cu ocazia sărbătorii Nașterii Maicii Domnului, sărbătoarea care marchează începutul tuturor sărbătorilor Noului Testament. Nu este o coincidență că sărbătorim această zi la începutul noului an bisericesc, deorece această zi este un nou început și o reconștiintizare a istorii mântuirei noastre. Amintindu-ne de Fecioara Maria, ne bucurăm împreună cu părinții ei, Ioachim și Anna, de această naștere atât de minunată. Pentru fiecare familie, a avea un copil este o mare bucurie, mai ales într-o familie fără copii, și tocmai acesta este cazul care a avut loc în îndepărtata Palestină. Ioachim și Anna s-au rugat toată viața ca Domnul să le trimită un copil, dar acest lucru nu s-a întâmplat. Domnul a prevăzut ceva deosebit pentru ei, ceva despre care nici măcar nu bănuiau. Fiind deja într-un fel de deznădejde, chiar disperare și fără să puteri fizice să nască și să crească un copil, ei au decis să se despartă. Anume în acest moment, când fizic părea că situația este ireparabilă, a apărut puterea lui Dumnezeu. Domnul le-a trimis curând mângâiere; le-a dăruit bătrânilor evlavioși o fică, pe care ei, din însuflarea de sus, au numit-o Maria. A fost o bucurie nu numai pentru cuplul neprihănit Ioachim și Anna, ci și pentru întregul neamul omenesc. Era un dar de la Dumnezeu, dar și rodul rugăciunii, rodul postului și al curățeniei. Era și promisiunea drepților și darul pe care ei și împreună cu ei și toată omenirea îl puteau aduce lui Dumnezeu. Anume astfel a înțeles familia lor această minune și astfel au conștientizat această teologia liturgică. Într-a din cântările la Nașterea lui Hristos cântăm: „Fiecare creatură î-Ți aduce mulțumire: îngerii, cântarea; cerurile, steaua; magii, darurile; păstorii, minunea; pământul, peștera; pustiul, ieslea; iar noi, pe Maica Fecioara“.
Sărbătorind astăzi ziua de naștere a Fecioarei Maria, ne rugăm ca Domnul și pe copiii noștri să-i crească, ca ei să fie primiți ca un dar pe care i-L aducem. Desigur, trebuie subliniat faptul că acest dar poate fi acceptat și realizat prin râvna, credința și educația noastră, în primul rând, persoanală, a fiecărui în parte. Sărbătoarea de astăzi ne cheamă să nu pierdem speranța și să nu cădem în deznădejde atunci când se întâmplă eșecuri sau greșeli, ci să avem speranța pe care Ioachim și Anna au avut-o. Această sărbătoare ne amintește că Domnul poate interveni în legile naturii și acolo unde pare nereal să mai schimbi ceva, Dumnezeu poate transforma și dărui viziunea sa referitor la vieța noastră, precum și la viața întregii omeniri.
Fie ca această sărbătoare să fie pentru noi o sărbătoare a bucuriei și a mângâierii, o sărbătoare a speranței și a punerii nădejdei în mila lui Dumnezeu. Amin.
Ieromonahul Iosif (Pavlinciuc)
Traducere din rusă: Sosanna Didilica
Predică rostită la Biserica Sfinților Constantin și Elena din Clamart
