Reflecție la duminica a IV-a din Postul Mare

Sfânta Evanghelie de astăzi este una din cele mai frumoase pagini ale Sfintei Scripturi prin emoţionantul şi profundul răspuns pe care Omul simplu l-a dat la întrebarea lui Iisus.

Iubiţi părinți, frati si surori, știm că puterea lui Dumnezeu trebuie neapărat să se întâlnească cu credinţa omului pentru ca o minune să se înfăptuiască. Să nu spună nimeni ca Dumnezeu este Atotputernic şi face minuni fără ca omul să participe! Toată viaţa creştină este o permanentă conlucrare între Dumnezeu şi om. Dumnezeu nu face nimic fără participarea conştientă a omului, iar această participare se face întâi prin actul credinţei.

Credinţa este dinamică. Când ucenicii Îl întreabă pe Domnul Iisus: „De ce noi n-am fost în stare să scoatem demonii?” Aici trebuie să ne reamintim că ucenicii primiseră această putere de la Iisus, primiseră puterea de a scoate demoni, de a vindeca boli, de a călca pe şerpi şi pe balauri dar, totuşi, când ei au încercat n-au fost în stare. Şi ce le-a spus Domnul? „Din pricina puţinei voastre credinţe.”

De aceea, dragii mei, să avem credință măcar cât grăuntele de muştar și v-om putea muta munţii din loc. A avea credinţă insuficientă înseamnă de fapt a nu avea deloc. Dar aceasta nu trebuie să ne descurajeze pentru că nici ucenicii nu s-au descurajat. Ei l-au întrebat pe Mântuitorul Hristos doar ca o nedumerire: „De ce n-au fost în stare?” “Pentru puţina voastră credinţă.”

A venit la Iisus, acest tată din evenghelia de astazi și i-a spus  ce-a păţit: „Iată, Doamne, am fost la ucenicii Tăi să-l scoată, dar n-au fost în stare”. Şi aici, vă rog, să reţinem aceasta esenţială, scurtă conversaţie dintre acest om şi Iisus. El începe cu o îndoială, cu alte cuvinte zice: „L-am dus la ucenicii Tăi şi n-au fost în stare. Dacă Tu poţi ceva, ajută-ne. Ai milă de noi.” Să subliniem: „Dacă Tu poţi ceva?” Omul se îndoia. Nu i-a spus: „Am venit la Tine pentru că ştiu că Tu poţi, eu cred că Tu poţi să scoţi demonul.” Nu! “Dacă Tu poţi face ceva?” Iar Iisus i-a răspuns pe măsură: „Dacă tu poţi crede, toate îi sunt cu putinţă celui ce crede.” Dacă vrem să ne mîntuim şi să fim miluiţi de Hristos, să avem credinţă tare, vie, curată, statornică. Altfel nu ne aude repede Dumnezeu. Sau ne răspunde ca omului din Evanghelia de azi: De poţi crede, toate sînt cu putinţă celui credincios! Să avem credinţă puternică şi toate le vom dobîndi.

Îndoiala în credinţă a adus lumea aici, la marginea prăpastiei. Îndoiala în credinţă a creat atîtea dezbinări în societate, în Biserică, în familie şi peste tot. Cum ne putem întări în credinţă ca să scăpăm de îndoială şi de cumplitele ei urmări? Numai prin rugăciune şi post, prin deasă spovedanie şi împărtăşire şi prin citirea cărţilor sfinte.
Vedeţi ce ne răspunde Hristos? Vedeţi puterea rugăciunii ajutată de post? Vedeţi puterea postului ajutat de rugăciune? În zadar unii vorbesc de rău postul. În zadar alţii se roagă, dacă nu vor să postească. Să unim rugăciunea cu postul, să mergem regulat la Sfînta Liturghie, spovedindu-ne curat, mai ales acum în Sfîntul şi Marele Post.

De ne vom ruga cu credinţă şi cu post, vom dobîndi cererile noastre şi vom putea rosti cu folos rugăciunea omului din Evanghelia de astăzi: Cred, Doamne! Ajută necredinţei mele! Amin.

Aşadar, întorcându-ne la casele noastre să ţinem minte ceea ce am învăţat astăzi,din Sfânta Evanghelie: să ne hrănim puţina credinţă cu câte un adaus de credinţă, în aşa fel încât ea să devină lucrătoare. Şi în această întâlnire dintre Dumnezeu cu putrerea Lui şi între om cu credinţa lui, totul este posibil şi nimc nu este fără putinţă.

Lucia GUȚU

Comentarii

Articole similare

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *