Predica în duminica a V-a după Paști, a Samarinencii

Hristos a Înviat!

Iubiți părinți, frați și surori, astăzi, în duminica a V-a după Paști reamintim dialogul între Hristos și femeia samarineancă, reamintim predica apostolilor în Antiohia și că, anume, în acest oraș prima data cei care au crezut în Hristos au început să se numească creștini. De asemeni, astăzi, sărbătorim și ziua Sfântului Mare Mucenic Gheorghe purtătorul de biruință, împreună cu cei ce au pătimit cu el, sfânta împărăteasă Alexandra și sfinții mucenici Anatolie și Protoleon.

La fel ca duminicile Postului Mare, duminicile după Paști au un mesaj deosebit. În primele două duminici, Evangheliile de la Liturghie ne-au prezentat evenimentele legate de Învierea lui Hristos: necredința și adeverirea apostolului Toma, rolul sfintelor femei mironosițe, ca binevestitoare ale Învierii, îndemnul la propovăduire. Următoarele trei duminici: duminica slăbănogului, duminica samarinencii și duminica orbului ne arătă că Hristos este „Izvorul nemuririi”, „Apa cea vie”, „Râul veșniciei”. Narațiunile prezentate au un raport direct cu apa. Ele se petrec fie lângă scăldătoare, fie lângă fântână sau lângă izvor.

Evanghelistul ia acest simbol al apei ca să ne arate că singură sursă dătătoare de viață este Hristos, iar elementele și locurile așa de bine cunoscute de noi și atât de obișnuite ca apa, izvorul, fântâna, ne descoperă adevăruri duhovnicești.

La fel face și Hristos în dialogul Său cu samarineanca din Evanghelia de azi. Începând de la lucruri obișnuite, firești, El îi descoperă lucruri înalte, spirituale, veșnice. Acest dialog cu o femeie simplă, o țăranca, ba chiar și o păcătoasă, este mai adânc ca cele cu farisei și saducheii, cu cărturarii și învățătorii.

Părintele Nicolae Steinhard spune că acesta este nu un simplu dialog, ci este „duel aprig și fără cruțare”. Femeia încearcă să respingă, să ironizeze, chiar să se obrăznicească, însă Hristos prin tact, răbdare, convingere o atrage, o convinge, o face apostol al Său în Samaria. Și aceasta se înscrie în șirul minunilor lui Hristos. Este minunea transformării unui păcătos, ori păcătoase, în apostol a lui Hristos.

Dialogul acestă ne emoționează și ne captivează. Hristos o tratează pe femeia acesta cu tot respectul, stima și bunăvoința. Discuția între Hristos și samarineancă ne este un exemplu al misiunii, al propovăduirii, al mărturisirii de credință. În același timp, dialogul acesta are și un alt înțeles: este dialogul lui Dumnezeu cu sufletului omului.

Dumnezeu se adresează fiecăruia dintre noi, așteptând un răspuns sincer, hotărâtor și binevoitor. Dacă vă reamintiți, duminica trecută era tot un dialog cu slăbănogul. Deși Hristos știa că el de 38 de ani suferea de slăbănogire, totuși îl întrebă: „Voiești să te faci sănătos?” (In 5:6) Prin aceasta se arată că Dumnezeu nu strică libertatea omului, îi lasă ca el singur să se hotărască, ca el, de asemenea, să fie părtaș acestei vindecări ori unei binefaceri a Lui. La fel, Dumnezeu se adresează fiecăruia dintre noi: „Voiești să-Mi urmezi?”, „Dă-mi apă să beau!” „Vino după mine!”. Acestea, și altele întrebări și îndemnuri Dumnezeu ni le pune, nu întotdeauna vizibil, precum în Evangheliile amintite, ci adesea prin unele persoane, prin unele fapte, evenimente care se petrec cu noi, în viața noastră, chiar prin ceea ce ne dăruiește, fie sănătate, pace, zile senine ori boală, scârbă, nereușită.

Sărbătorind în duminica aceasta pomenirea Sfântului Mare Mucenic Gheorghe precum și a femeii samarinence, pe care Tradiția Bisericii o pomenește ca sfânta muceniță Fotini, reamintim faptele lor minunate, propovăduirea lor și roadele săvârșite de ei. Văzând statornicia mucenicului Gheorghe, împărătesii Alexandra, stratilaților Anatolie și Protoleon precum și altora care L-au mărturisit pe Hristos, iar din Evanghelia de astăzi văzând că „mulţi samarineni din cetatea aceea au crezut în El, pentru cuvântul femeii care mărturisea” (In 4:39), este evident că sămânța semănată de aceste persoane a devenit roditoare. Peste câțiva ani, după mucenicia Sfântului Gheorghe „Edictul din Milano” a făcut creștinismul religie legală și a pus capăt persecuțiilor. În Samaria „Hristos a rămas acolo două zile. Şi cu mult mai mulţi au crezut pentru cuvântul Lui” (In 4:40-41)

Vedem ce se petrece în lumea de azi, tulburată de șovăială și neîncrederea în ziua de mâine, încordată la maxim prin contrapunerea puterilor militare și criza ecologică. Ne punem întrebarea „ce putem face? Ce putem schimba? Cum să avansăm?”

Răspunsul la aceste întrebări îl găsim în credința că Dumnezeu ne pregătește ceva mai bun. Nu întotdeauna pentru trupurile noastre, dar pentru sufletele noastre, nu pentru cele materiale, ci pentru cele duhovnicești. Și posibilitățile care ne sunt date astăzi au o singură menire, ca noi să folosim timpul spre facerea de bine.

Exemplul persoanelor amintite astăzi: femeia din Samaria, Sf. Gheorghe, credincioșii din Antiohia, care au mers să predice în patria lor printre semenii lor, ne sunt pilduitoare. Să ne ajute Dumnezeu ca să vestim și noi celor care sunt în jurul nostru, să-i încurajăm, să îi susținem, ca ei văzând faptele noastre, credința, dragostea pe care o avem să proslăvească pe Dumnezeu. Amin.

Ieromonahul Iosif Pavlinciuc

Corectare: Corina Bobea

 

Comentarii

Articole similare

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *