Postul Paștelui sau Postul Mare începe cu ”Săptămâna Mare”. Aceasta este perioada de pregătire pentru Sfintele Paşti, Postul Paştelui, fiind asemănat adesea cu o călătorie duhovnicească către Săptămâna Patimilor şi Înviere.
Prima săptămână din post se numește: „Săptămâna Duhovnicească”. Săptămâna despre care vorbim are un caracter aparte, fiind privită ca un model pentru celelalte săptămâni ale postului. Toţi creştinii suntem chemaţi acum la un mod de viaţă ascetic, pentru a începe cum se cuvine lupta cu ispitele şi călătoria către Sfintele Paşti. Pe vremea Imperiului bizantin erau suspendate în această săptămână activităţile publice, pentru a înlesni oamenilor o vieţuire în post şi rugăciune. Aceste zile, ale primei săptămâni din post, au fost comparate cu primele zile din viaţa unui monah, petrecute în post aspru şi rugăciune. La un astfel de început bun suntem chemaţi cu toţii, consacrându-ne mai mult viaţa lui Dumnezeu, cu post şi rugăciune.
Precum bine se ştie, postul este reținerea totală sau parțială de la anumite alimente și băuturi, pe un timp mai lung sau mai scurt, în scop religios-moral. Această reținere de la mâncări şi băuturi trebuie însă însoțită şi de reținerea de la gânduri, pofte, patimi şi fapte rele, ceea ce înseamnă că postul trupesc trebuie să fie însoțit de post sufletesc.
Postul este de origine și instituire divină, de aceea îl găsim practicat din vremuri străvechi, întâlnindu-l aproape în toate religiile şi la toate popoarele. După unii Sfinți Părinți ca: Vasile cel Mare, Ioan Gură de Aur şi alții, el îşi are originea în rai, prin interzicerea dată de Dumnezeu protopărinților noştri de a mânca din pomul oprit.
Mântuitorul a postit, iar exemplul Său a fost urmat de Sfinţii Apostoli şi Sfinţii Părinţi. Creştinismul a dat postului o importanţă majoră integrându-l vieţii spirituale în războiul nevăzut, în lupta cu puterile întunericului şi cu patimile: «Acest neam de demoni nu iese decât numai cu rugăciune şi cu post»(Matei17, 21).
Adevăratul post, spun Sfinţii Părinţi ai Bisericii, constă nu numai în abstinenţa de la mâncare şi băutură, căci astfel s-ar numi regim şi nu post, ci şi înfrânarea de la «toate cele lumeşti şi de la toate poftele cele rele, pentru ca să poată creştinul să îşi facă rugăciunea lui mai cu înlesnire şi să îi fie milostiv Dumnezeu. Încă şi pentru a ucide poftele trupului şi a primi harul lui Dumnezeu…».
După felul postirii, postul poate fi:
a) trupesc – atunci când postim de bucate, înfrânându-ne de la mâncările de dulce;
b) sufletesc – atunci când pe lângă postul trupesc postim înfrânându-ne de la patimi, păcate, fapte rele. Aşa ne îndeamnă şi Sfânta noastră Biserică: «Postul cel adevărat este înstrăinarea de răutăţi, înfrânare a limbii, lepădarea mâniei, depărtarea de pofte, de clevetire, de minciună şi de jurământul mincinos. Lipsirea acestora este postul şi bineprimit».
Un post integral sau desăvârşit înseamnă postire trupească şi sufletească. Sfinţii Părinţi vorbesc chiar de un post al celor 5 simţuri: postul ochilor – atunci când ne ferim să privim la lucruri, imagini, înfăţişări păcătoase şi frumuseţile străine ce ne rănesc inima; postul urechilor – atunci când ne ferim de auzirea vorbelor deşarte; postul gurii – atunci când ne înfrânăm limba de la clevetiri, înjurături, vorbe spurcate, hule şi chiar de la aromele anumitor mâncăruri; postul mâinilor – atunci când ne înfrânăm mâinile de la furt, lăcomie sau atingeri păcătoase.
Fă stomacul mic, limba tăcută, păstrează mintea limpede, lepădând alcoolul, şi inima curată, blândă şi smerită.
Te afli în post, nu uita că postul te ajută şi este sală de aşteptare în care creştinul îmbolnăvit de păcate trebuie să cugete până-i vine rândul, cum să-şi dezvăluiască boala mai sincer, înaintea duhovnicului său la spovedanie pentru că de vreme ce ai venit la doctor să nu te întorci nevindecat, ci să ai parte în mod folositor de cereştile doctorii ale Sfintei Taine. Rugăciunea este respiraţia sufletului, iar postul este apa care stinge văpaia patimilor”.
În acest sens Sf. Ioan Gură de Aur spune în a III-a cuvântare către antiohieni: «Postiţi? Arătaţi-mi-o prin fapte. Cum? De vedeţi un sărac, aveţi milă de el; un duşman împăcaţi-vă cu el; un prieten înconjurat de nume bun, nu-l invidiaţi; o femeie frumoasă, întoarceţi capul. Nu numai gura şi stomacul vostru să postească, ci şi ochiul, şi urechile, şi picioarele, şi mâinile voastre, şi toate mădularele trupului vostru. Mâinile voastre să postească rămânând curate şi de la hrăpire şi de la lăcomie. Picioarele, nealergând la privelişti urâte şi în calea păcătoşilor. Ochii, neprivind cu ispitire frumuseţile străine… Gura trebuie să postească de sudalme şi de alte vorbiri ruşinoase».
Iar Sf. Vasile cel Mare zice: «Dacă toată lumea ar posti n-ar mai fi războaie, nedreptăţi şi desfrânări. Fă stomacul mic, limba tăcută, păstrează mintea limpede lepădând alcoolul, şi inima curată, blândă şi smerită! Iată postul!»
Lilia DANILOV
