Influența ideilor și a practicilor colectiviste inerente comunismului, fascismului, tribalismului și socialismului a avut rezultate catastrofale în secolul al XX-lea. Întreaga populație a fost supusă unor experimente sociale pe baza teoriilor socio-economice și politice, ceea ce a dus la creșterea suferinței umane.
Pentru Biserica Ortodoxă Rusă, secolul al XX-lea a fost marcat de persecuție dar și de rugăciune. Atât clericii, cât și cei laici au încercat să supraviețuiască, deși s-au confruntat cu diferite provocări. Rugăciunea i-a ajutat pe credincioși să-și păstreze și transmită credința și să reziste.
Unde era săvârșită rugăciunea? Concentrarea rugăciunii a fost localizată în lagăre și spitale “corecționale” pentru “nebuni”. În ciuda persecuțiilor, mănăstirile și monahii au devenit fortăreațe ale rugăciunii. Chiar dacă colectivismul a pătruns în întregul sistem sovietic, oamenii puteau să-și păstreze încă mintea și conștiința.
Voi vorbi despre practica rugăciunii în mănăstirea moldovenească Noul-Neamț. Mănăstirea a fost înființată de succesorii cuviosului Paisios Velicikovski în 1864. O mare atenție a fost acordată rugăciunii inimii de la începutul acestei comunități monahale. Mănăstirea a fost închisă în 1962, dar ultimii 18 ani înainte de închidere – și anume din 1944 până în 1962 – au fost deosebit de bogați, intenși și chiar dramatici, deoarece frații și enoriașii erau legați prin rugăciune. Chiar și după închiderea mănăstirii, părinții și frații, plecați din mănăstire, au continuat să practice rugăciunea lui Iisus, rugăciunea inimii. Documentele din arhivă conțin multe detalii individuale despre acest lucru și pentru noi este foarte important să redescoperim și să ne învățăm din experiențele predecesorilor noștri. (…) Ieromonahul Iosif (Pavlinciuc)
Detalii citiți în continuare în textul original disponibil în engleză.
