Iubiți credincioși,
În viața de zi cu zi, pentru a atinge un anumit succes e nevoie de sacrificiu. Nu poți deveni un medic bun, dacă nu-ți sacrifici timpul, ani de zile, pentru a studia. Nici un bucătar de performanță nu devii fără o practică îndelungată, care durează nu mai puțin și de la care ți se cere în permanență vigilență și continuă practicare.
Asemenea e și în efortul vieții duhovnicești. Nimeni nu se naște sfânt, însă toți creștinii sunt chemați spre sfințenie.
Sf. Ap. Pavel ne zice în epistola către romani: Cine ne va despărţi pe noi de iubirea lui Hristos? Necazul, sau strâmtorarea, sau prigoana, sau foametea, sau lipsa de îmbrăcăminte, sau primejdia, sau sabia? (Rom. 8, 35).
Sfințenia este de fapt starea firească a unui creștin, creștin însă e cel care împlinește poruncile Domnului. Legea dragostea e cea care stă la baza acestora. Aparent e atât de simplu să iubești – adică să urmezi starea normală a unei conduite morale întipărite în inima omului.
Dacă am iubi însă cu adevărat, am putea oare să facem rău aproapelui nostru, să-l disprețuim, să-l bârfim? Conștientizând păcatele noastre ne dăm seama că nici dragoste nu avem.
Mai grav e când omul nu le conștientizează deloc, ele ajung atunci parte deplină a naturii lui.
Sfinții nu sunt cei fără de păcat, dar sunt cei care s-au îndumnezeit, adică și-au asumat deplin identitatea creștină.
Spre aceasta suntem chemați în fiecare zi, să nu ratăm acest apel: Iată, stau la uşă şi bat; de va auzi cineva glasul Meu şi va deschide uşa, voi intra la el şi voi cina cu el şi el cu Mine, ne spune cartea Apocalipsei.
Sfântul Mare Mucenic Dimitrie să ne întărească să urmăm Domnului deplin, cu toată ființa noastră. Amin !
Părintele Mircea Rusnac
Всем желаю получить ответ Господа:больным,немощным ,нуждающимся,обиженным,просящим,смиренным и благодарящим!Достойным и кающимся!И прошу всех наслаждайтесь Его любовью !