Învierea cea de obşte mai înainte de Patima Ta încredinţând-o,
pe Lazăr din morţi l-ai sculat, Hristoase Dumnezeule.
Pentru aceasta şi noi, ca pruncii, semnele biruinţei purtând,
Ţie, Biruitorului morţii, strigăm:
Osana Celui dintru înălţime!
Bine eşti cuvântat, Cel ce vii întru numele Domnului.
Troparul Sâmbetei lui Lazăr
Cu aceste cuvinte iubiţi părinţi, fraţi şi surori noi îl preamărim pe Domnul nostru Iisus Hristos în această zi. Cântările liturgice din această sâmbătă îl slăvesc pe Hristos – Învierea şi Viaţa – Care, ridicându-l pe Lazăr din morţi, a preînchipuit învierea de obşte, a tuturor oamenilor, chiar înainte de patimile şi moartea Sa. La această slujbă se ţin cântările Învierii de Duminică şi este unicul caz din cursul anului bisericesc. Celebrarea Sâmbetei lui Lazăr este una pascală.
În vechime, Sâmbăta lui Lazăr făcea parte din cele câteva mari zile baptismale din cursul anului bisericesc. La Sfânta Liturghie, în loc de „Sfinte Dumnezeule” se cântă, imnul baptismal din epistola către Galateni a Sfântului apostol Pavel: “Câţi în Hristos v-aţi botezat, în Hristos v-aţi şi-mbrăcat” Aliluia. (Galateni 3, 27).
Sâmbăta lui Lazăr şi Dumnica Floriilor sau a Întrării Domnului în Ierusalim fac legătura între Postul Mare si Săptămâna Patimilor. În ajun, la Vecernie se anunţă în mod solemn încheierea celor patruzeci de zile ale Postului Mare. Aceste două zile, înainte de Patimile Mântuitorului, sunt unice şi paradoxale.
În Evanghelia de astăzi noi auzim despre cea mai mare şi mai frumoasă minune săvîrşită de către Domnul nostru Iisus Hristos. Mulţi filozofi, savanţi materialişti, ba chiar şi teologi protestanţi încearcă să explice minunile săvîrşite de Iisus Hristos ca alegorii, ca nişte parabole. De exemplu: vindecarea orbului ei o consideră ca alegoria căpătării luminii spiriuale, lăuntrice; săturarea celor 5 mii de bărbaţi cu 5 pâni – satisfacţia foametei duhovniceşti şi aşa mai departe. În aşa mod explică şi minunile Învierii. Însă când citim cu atenţie capitolul 11 al Evangheliei de la Ioan, înţelegem că moartea lui Lazăr n-a fost una alegorică, ci reală, îngrozitoare şi distrugătoare. «Doamne, deja miroase», a strigat Marta. Hristos i-a răspuns: «Nu ţi-am spus că dacă vei crede, vei vedea slava lui Dumnezeu».
Aceste cuvinte sunt adresate şi nouă. Dacă vom crede, vom fi părtaşi la slava lui Dumnezeu, la Învierea Lui, nu una alegorică, abstractă, ci una reală şi veşnică. În condacul zilei de astăzi cîntăm: «Bucuria lui Hristos, adevărul, lumina, viaţa şi învierea lumii celor de pe pământ S-a arătat cu a Sa bunătate şi S-a făcut chip învierii, dând tuturor dumnezeiască iertare». Aceste cuvinte ne bucură şi ne încurajează. Nu este loc disperării şi mâhnirii, nu este prea târziu, noi avem capacitatea de a ne vindeca, de a ne transforma.
Deci, să ne pregătim pe parcusul zilelor care ne despart de Slăvita Înviere a Mântuitorului nostru Iisus Hristos, să întâmpinăm acestă Sărbătoare cu bucurie, cu credinţă, în pace şi în dragoste unii faţă de alţii. Să ne străduim să parcurgem drumul Patimilor lui Hristos în umilinţă şi în pocăinţă, astfel, fiind părtaşi la Pătimirea lui Hristos, vom împărtăşi şi bucuria Învierii Sale, bucuria Pascală. Amin.
Ieromonahul Iosif Pavlinciuc
