Eparhia Corsunului reunșete parohiile de pe teritoriile unui șir de țări din Europa de Vest : Franța, Elveția, Spania și Portugalia. Actualmente episcopul Corsunului este responsabil și de parohiile Bisericii Ruse din Italia. Despre specificul vieții culturale, economice și politice în Europa Occidentală, cât și despre contextul, format aici, vădit diferit decît cel din Rusia, a dezvoltării vieții parohiale și a misiunii preoților, povestește episcopul Nestor al Corsunului Jurnalului oficial al Patriarhiei Moscovei „Tzerkovny Vestnik” (№ 9, 2011).
— Înaltpreasfinția D-voastră, ce reprezintă astăzi eparhia Corsunului ?
PS Nestor: Astăzi în Europa de Vest este greu să găsești un asemenea oraș, mare sau mic, în care să nu existe vreo comunitate a conaționalilor noștri (am în vedere, desigur, emigranții nu doar din Rusia, dar din toate țările teritoriilor canonice ale Patriarhiei Moscovei). Ocârmuirea pastorală a acestor comunități ține de responsabilitatea eparhiei noastre. Și în pofida faptului că numărul parohiilor a crescut substanțial în ultimii 10 – 15 ani (astăzi în eparhia Corsunului avem 33 de parohii și mai mult de 20 de comunități euharistice, plus 49 de parohii active în Italia), suntem încă foarte departe de acel nivel al organizării vieții bisericești, care ar corespunde necesităților spirituale reale ale enoriașilor noștri.
Pe lîngă noii emigranți, fluxul cărora este destul de important în Italia, Spania şi Portugalia, printre membrii noştri sunt și descendenţi ai emigrației anterioare. Doar noi avem, în special în Franţa, parohii care-și continuă istoria încă din anii ’20, ’30 ai secolului trecut, iar parohia Sf. Nicolae din Roma îşi aminteşte încă de Gogol și Brullov. În afară de aceasta, există comunităţi în care majoritatea membrilor sunt reprezentanţi ai ortodoxiei locale, este vorba de francezii, italienii, spaniolii ortodocși etc.
— Deseori se întîmplă să auzi că viața bisericească în țările din Europa de Vest se stinge treptat. Pot oare emigranții ortodocși să influențeze acest proces?
PS Nestor: Aveți în vedere viața bisericească a tradiționalelor pentru Europa confesiuni creștine? Nu cred că numărul oamenilor ce vin la biserică sau, cum se spune în Europa, a creștinilor practicanți, diferă foarte mult procentual în Rusia față de țările vechii Europe. Dar acel avînt spiritual, pe care-l trăiește Biserica noastră în ultimii ani, renăscând după o perioadă de prigoană, este perceput în Vest ca o mărturie încurajatoare a stoicismului și a capacității vitale a creștinismului în general. De aceea, emigrația ortodoxă, importantă după dimensiunile sale, fără îndoială, are și va continua să aibă o influență mare asupra stării spirituale a Europei Occidentale și asupra relațiilor reciproce dintre Biserică și societate.
— Eparhia Corsunului colaborează strîns cu Bisericile Ortodoxe Locale. Cum se dezvoltă astăzi această colaborare?
PS Nestor: Problema ocârmuirii și a coexistenței diasporelor este foarte importantă pentru Ortodoxia contemporană. Ortodocșii din Vest își dau seama tot mai mult că noi toți împreună constituim Biserica Unică și Sobornicească, care are comuniunea în Taine și deplina unitate în credință. Recent, urmând hotărârilor adoptate la reuniunile pan-ortodoxe comune din Chambésy, noi manifestăm de asemenea această unitate în lucrul asambleelor episcopale ortodoxe, care există în acele țări unde sunt eparhii ale diferitor Biserici Ortodoxe Locale. În special, am ocazia să particip la lucrările asambleelor episcopale ortodoxe din Franța, Elveția, Italia și Spania.
Episcopii ortodocși, participanți la lucrările asambleelor, coordonează împreună activitățile lor, elaborează inițiative de ordin pastoral comune, binecuvîntează traducerea cărților religioase, a textelor catehetice și a operelor sfinților părinți în limbile locale și editarea lor. Ei examinează de asemenea multe întrebări, legate de acțiunile reciproce dintre Biserică și societate, de exemplu activitatea pastorală în închisori și spitale, cateheză, misiuni. În Franța, de exemplu, din numele asambleei, episcopii în mod regulat participă la mese rotunde despre problemele colaborării interculturale și a emigrației, se întâlnesc cu personalități oficiale ale statului, cu miniștri și parlamentari. Opinia Bisericii Ortodoxe valorează mai mult atunci când ea poartă un dialog cu societatea și structurile de stat nu doar din partea unei singure eparhii, ci din partea întregii Ortodoxii, în fiecare țară luată separat.
La ședințele asambleelor episcopale, reprezentanții Bisericilor Ortodoxe Locale ocupă locurile lor conform dipticelor.
Aș vrea să menționez că cele mai numeroase și progresive eparhii din Europa de Vest sunt eparhiile Bisericii Ortodoxe Române, cu care avem relații bune și frățești.
— Cum evoluează dialogul cu reprezentanții Bisericii Catolice?
PS Nestor: Dialogul intercreștin constituie una din direcțiile prioritare ale activității noastre. Relațiile cu Biserica Catolică în diferite țări se stabilesc în mod diferit, dar putem menționa aici atmosfera deschisă și binevoitoare comună. Creștinii din Vest manifestă un interes viu și autentic față de Ortodoxie. Nu pot să nu dau și exemple concrete. Aș vrea să amintesc despre ajutorul frățesc, pe care mulți episcopi catolici îl acordă comunităților noastre nu demult constituite și sărace, oferindu-le locaș pentru slujbe și în multe cazuri dîndu-le bisericile și capelele în folosință permanentă.
Preoții noștri la invitația reprezentanților Bisericii Catolice citesc regulat lecții, petrec întîlniri publice, iau cuvîntul la conferințe, unde povestesc despre ortodoxie. Astfel de întîlniri au loc foarte des în mănăstirile catolice și centrele eparhiale și nu rareori pentru a-l asculta pe preotul ortodox vin sute de oameni.
Trăim pe un singur teritoriu. Biserica Catolică își are în Europa de Vest enoiașii săi numeroși, are tradiții istorice, autoritate și respect din partea instituțiilor publice. Noi suntem gata la o colaborare, suntem gata să mărturisim împreună despre adevărurile atemporale evanghelice, să apărăm în mediul secular pozițiile noastre morale comune, să amintim civilizației europene despre rădăcinile ei creștine. Colaborarea noastră are loc de asemenea și în sfera învățămîntului teologic și în acțiuni sociale și de binefacere. Sunt convins că, cu timpul ea doar se va lărgi și dezvolta.
— Aveți planuri de a construi noi biserici pe teritoriile eparhiei?
PS Nestor: Aș vrea să răspund detaliat la această întrebare care mă preocupă în mod deosebit. Surprinzător este faptul că necătînd la emigrația multimilionară, pe baza contribuțiilor materiale puține ale celor care s-au mutat cu traiul în Europa de Vest sau care vin aici în mod regulat, numărul bisericilor noi construite poate fi numărat pe degetele unei singure mîini.
Poate ați auzit despre construirea unui centru spiritual-cultural rus în Paris. Sperăm foarte mult că acest proiect – de importanță vitală pentru eparhia noastră – va fi realizat și în scurt timp pe malurile Senei va apărea o frumoasă Biserică Rusă. Este un proiect foarte necesar, care răspunde nu doar prestigiului statului Rus, dar și necesităților spirituale ale conaționalilor noștri numeroși. El este realizat, ca și toate proiectele importante ale eparhiei Corsunului, grație participării nemijlocite a Sanctității Sale Patriarhului Kiril. Mai putem aminte și despre biserica Sfintei mucenițe Ecaterina, construită în Roma, despre parohia Învierii Domnului din Zurich, care a apărut prin reconstrucția încăperii unei biserici luterane. În Madrid și Strasbourg Bisericii Ortodoxe Ruse i-au fost acordate teritorii pentru construirea bisericilor, sunt pregătite proiectele, a rămas doar să hotărîm problema financiară pentru construirea lor. Și cu aceasta lista noastră se termină.
Dar cît de mult aș vrea să o prelungesc, aș vrea să fie posibilă construirea măcar a două-trei biserici în cele mai importante orașe din Europa, ca Milano și Barcelona, Lisabona și Napoli, Marseille, Toulouse și Bordeaux. Fie aceastea cele mai modeste, simple biserici, pentru două – trei sute de oameni, dar ele sunt cu adevărat necesare, deoarece în aceste orașe, dar și în multe altele trăiesc astăzi mii de credincioși de-ai noștri, mii de potențiali enoriași. Este trist să realizezi că aproape toate parohiile noastre nu demult deschise sau nu demult constituite sunt găzduite fie de biserici catolice, fie în încăperi total neadecvate. Din păcate, anume din cauza lipsei bisericilor, mulți oameni rămân în afara vieții bisericești active.
— Ați putea să ne povestiți despre Seminarul Teologic din Paris?
PS Nestor: Cred că deschiderea seminarului este unul din cele mai importante evenimente din viața eparhiei noastre din ultimii ani. Este un seminar nu foarte mare (noi primim la studii maximum zece seminariști pe an), dar în același timp o școală teologică foarte importantă și promițătoare nu doar pentru eparhia noastră, dar, sunt convins, și pentru întreaga Biserică Ortodoxă Rusă. Studenții noștri după un an propedeutic se înscriu la facultatea de filosofie a Sorbonei sau la Înalta Școală de cercetări științifice din Franța, astfel la finisarea studiilor primesc două diplome – una laică, alta bisericească. Acest fapt îi face să fie foarte ocupați, în schimb calitatea studiilor devine mai înaltă.
Specificul slujbei în eparhia noastră este de așa natură că noi pur și simplu avem nevoie de cadre bine instruite, educate din punct de vedere bisericesc, care să posede mai multe limbi străine, să aibă experiență de viață și capacitate de slujire în condițiile noastre nu tocmai ușoare. Astfel de cadre nu avem de unde le lua, trebuie să le pregătim noi singuri. Sunt convins că, absolvenții seminarului nostru vor fi distribuiți și în alte eparhii de peste hotare, ca profesori în instituțiile teologice din Rusia, în calitate de colaboratori în departamentele sinodale și în multe alte domenii de slujire ale bisericii.
Este important de a crea condiții adecvate pentru studii, pentru ca pe lângă cunoștințele primite, studenților să li se cultive și educe sentimentul de responsabilitate față de Biserică, deprinderi de a se comporta demn și un înalt nivel de cultură bisericească, evlavie față de viitoarea slujire și respect față de sine însuși.
— Există perspective de dezvoltare a comunităților monahale în eparhie?
PS Nestor: La noi în Franța există două mănăstiri de femei nu foarte mari și un schit, locuite de francezi, adevărați asceți, ajunși la ortodoxie pe la sfîrșitul anilor 60 ai secolului trecut. Există de asemenea o mănăstire nu prea mare și două schituri în Elveția, călugării cărora sunt elvețieni. Nu putem să nu menționăm aici pe ieromonahul Gabriel (Bunge), un om deosebit, cunoscut patrolog și teolog. Viața bisericească, sunt convins, nu ar fi ajuns la plinătatea și maturitatea ei fără monahism și mănăstiri. De aceea sper foarte mult ca tradiția monahală existentă să nu dispară niciodată.
Poate, anume astăzi, este destul de important să construim în una din țările noastre o mănăstire de tradiție monahală rusească, unde oamenii să poată veni și găsi susținere duhovnicească. Eu, dacă doriți, visez la o asemenea mănăstire și, ca arhiereu eparhial, sunt gata să acord susținerea necesară acestei inițiative. Cu atît mai mult că pe teritoriul eparhiei Corsunului sunt multe locuri minunate, retrase, care predispun spre o viață monahală contemplativă.
— Ce ați putea spune despre relațiile d-voastră cu Biserica Rusă de peste hotare și Arhiepiscopia parohiilor ruse a Patriarhiei Constantinopolului?
PS Nestor: Discuția despre viața eparhiei noastre ar fi incompletă dacă nu am vorbi despre acest subiect foarte important. Noi am trăit marea bucurie cînd în 2007 a avut loc unirea istorică cu Biserica Rusă de peste hotare. La momentul de față activăm foarte strîns și frățește cu eparhia Genevei și a Europei de Vest a Bisericii Ruse de peste hotare. Este o mare fericire să comunicăm, să celebrăm împreună slujbe, să ne întîlnim cu preoții și enoriașii noștri, cu atît mai mult că hotarele eparhiilor noastre aproape coincid. Sentimentul de apartenență la aceeași Biserică ortodoxă locală, de a moșteni aceeași istorie este perceput în mod deosebit în Europa Occidentală, unde emigrația rusă a suferit atît de mult din cauza problemei coexistenței jurisdicțiilor bisericești.
În ceea ce privește Arhiepiscopia parohiilor ruse a Patriarhiei Constantinopolului, căreia îi aparține renumita catedrală din Paris, de pe rue Darue (ea era la origini biserica Ambasadei Rusiei), aspirăm să dezvoltăm relații cît mai constructive, amicale și deschise. Dar cum altfel? De fapt, întîlnim aceeași credincioși și în bisericile eparhiei Corsunului, și în cele ale arhiepiscopiei: fie descendenți din prima emigrare, francezi ortodocși, dar și, desigur, noi emigranți – moldoveni, ruși, ucraineni. Cum putem să împărțim acești enoriași în două tabere, cum să trasezi linii de demarcație? De aceea este necesar să învățăm să acționăm în spirit frățesc și cu respect reciproc. Aceasta pentru binele poporului lui Dumnezeu, făcînd abstracție de interese personale adesea greșit înțelese.
Nu este de fiecare dată ușor. De fapt, însăși existența Arhiepiscopiei își are originile în urma evenimentelor dramatice, legate de revoluția din 1917 și războiul civil. De aceea există în interiorul ei un grup anumit de oameni, care resimt pînă în prezent, în mod bolnăvicios aș zice, un fel de alienare și neîncredere față de tot ceea ce se întîmplă în Rusia și în Biserica Rusă. Acești oameni spun și repetă că ei vor să salveze bisericile lor. Din păcate, ei nu înțeleg că salvarea Arhiepiscopiei, a specificului ei, a bogatului său patrimoniu nu constă în atacuri asupra unui dușman imaginar, ci în reconcilierea și unirea eforturilor noastre comune.
— Cum să ne luptăm cu asimilarea rușilor și este aceasta o luptă necesară?
PS Nestor: Paradoxal este faptul că cel mai bine păstrează identitatea națională, culturală și lingvistică anume Biserica, chiar dacă niciodată nu a pus această problemă pe primul plan. Nu este atît de important ce limbă va vorbi generația viitoare sau în ce limbă va fi săvîrșită Liturghia. Esențial este de a păstra și transmite din generație în generație credința vie, virtuțile creștine și tradiția Sfintei Liturghii. Este important ca enoriașii noștri să rămînă creștini ortodocși.
Acestea fiind spuse, vreau să subliniez că, concomitent, în fiecare parohie își desfășoară activitatea școli duminicale, unde, de regulă, se predă nu doar catehismul, dar și limbile materne ale copiilor. Anume școlile duminicale, contactul cu enoriașii, taberele de vară, permit copiilor noștri să cunoască și posede limba maternă și, astfel, să reziste procesului rapid de asimilare.
— Cum vedeți viața eparhiei în viitor?
PS Nestor: Cel mai important este necesitatea deschiderii noilor parohii, construirea bisericilor, îngrijirea pastorală a sufletelor oamenilor. Avem mare nevoie de preoți adevărați, care să nu aștepte să fie invitați să slujească în frumoase biserici, bine amenajate și confortabile. Noi trăim în asemenea condiții, cînd multe parohii și comunități trebuie să fie fondate de la zero. Preoții trebuie să poată să adune creștinii, să-i unească, să-i aducă în acele subsoluri și garaje care deseori ne servesc drept biserici și case de rugăciune. Pe lîngă aceasta, deseori preoții trebuie să practice o profesie „laică” , pentru a-și hrăni familia.
Necătînd la toate aceste greutăți, nu ne simțim niște reprezentanți în străinătate sau un grup al unei instituții diplomatice. Suntem o parte vie, resimțindu-și plenitudinea sa, a Bisericii Ortodoxe Ruse, o eparhie integră, cu drepturi depline, care se dezvoltă, trăiește, și servește acolo unde i-a hărăzit Dumnezeu.
A discutat Antonina Maga
Traducere de Sosanna Didilica
Sursa: «Церковный вестник» / Patriarhia.ru