Predici

Sâmbăta Morților, cunoscută în popor și ca Ziua Moșilor (pomenirea strămoșilor noștri), este ziua în care creștinii din întreaga lume îi pomenesc pe toți cei adormiți. Este important să pomenim pe cei morți în această zi, deoarece ziua următoare, adică a Cincizecea zi după Paști sărbătorim Ziua fondării Bisericii – este Ziua Bisericii! Pomenind pe cei răposați, noi reunim pe toți în rugăciunile noastre și pe cei din Biserica Luptătoare și pe cei din Biserica Triumfătoare, participând cu toții la acest praznic.

Hristos S-a inaltat! « Inaltă-te peste ceruri, Dumnezeule, si peste tot pământul slava Ta, ca să se izbăvească cei plăcuti ai Tăi» Psalmul 107 :5. Suntem într-o zi plină de istorie a neamului omenesc cu semnificații duhovnicești, o zi în care îl vedem pe Domnul nostru Iisus Hristos, cu ochii minții și ai inimii, înălțându-Se la ceruri și șezând de-a dreapta lui Dumnezeu-Tatăl.

În această zi a Nașterii după trup a Domnului nostru Iisus Hristos, să mulțumim lui Dumnezeu că ne-a dat încă o dată posibilitatea de a ne apropia cu gândul de ieslea din Betleem, în care Fiul Unul-Născut și Cuvântul lui Dumnezeu a fost așezat de Sfânta Sa Mamă, pentru a contempla din nou iubirea divină și încrederea lui Dumnezeu în oameni.

În această zi sfântă, plină de lumină şi de adevăr, bucurie se așterne pe fața întregului pământ „căci Prunc S-a născut nouă, un Fiu S-a dat nouă, a Cărui stăpânire e pe umărul Lui, și se cheamă numele Lui: Înger de mare sfat, Sfetnic minunat, Dumnezeu tare, biruitor, Domn al păcii, Părinte al veacului ce va să fie. Și mare va fi stăpânirea Lui și pacea Lui nu va avea hotar.” (Isaia 9, 5-6).

Preaiubiți întru Domnul confrați Arhipăstori și preoți, iubiți frați și surori! Hristos a înviat! Paștele lui Hristos este o sărbătoare a iubirii. „Am ajuns să cunoaștem dragostea, pe care Dumnezeu o are pentru noi”, scrie apostolul Ioan, și am crezut în ea. (1 în. 14, 6).

Preasfințiți ierarhi, Preacucernici preoți şi diaconi, Cuvioși monahi şi monahii, Iubiţi credincioși, vestitori ai Învierii, Hristos a Înviat! Slăvita sărbătoare a Învierii Domnului nostru Iisus Hristos ne amintește an de an, că Fiul lui Dumnezeu a venit în lume, S-a întrupat și S-a făcut om, ca să-l elibereze pe om din robia morții și să-l reîntoarcă la Ziditorul și Părintele Său, restabilindu-l în starea de fiu și moștenitor al Împărăției Sale.

Iubiti părinți, frați si surori, sărbătoarea Intrării Domnului în Ierusalim ne unește cu poporul Vechiului Testament, ne unește cu contemporanii lui Hristos, plasându-ne în aceeași ordine de valori. Până la Hristos oamenii trăiau cu speranța că va veni izbăvirea, va veni Împăratul Adevărat, Mesia. Noi îl așteptăm pe Mesia, așteptăm venirea Lui în lume și în viața noastră.

În fiecare an observăm că creștinii sărbătoresc sărbătorile de sfârșit de an conform diferitor calendare. De unde au apărut aceste discrepanțe? Răspunsul îl găsim în istoria utilizării calendarului astronomic. Astăzi, creștinii din întreaga lume folosesc două calendare diferite: calendarul „iulian”, introdus de Iulius Cezar în anul 46 î.Hr., și calendarul „gregorian”, instituit de Papa Grigore al XIII-lea în secolul al XVI-lea.

Iubiți părinți, frați și surori, în duminica de astăzi, a XVI-a după Cincizecime, după prăznuirea Înălțării Cinstitei Cruci a Domnului și pomenirea sfinților mucenici Trofim, Savatie și Dorimedont, este citită pericopa evanghelică despre pilda talanților.